Dacian Cioloş riscă să se compromită pe mâna promisiunilor din Sănătate

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pentru că am trecut deja de jumătatea drumului dintre remarcabila conferinţă de presă din 5 mai 2016, când Sănătatea a fost declarată prioritatea numărul unu, nefiind clar dacă acest fapt a fost cu adevărat un progres, de vreme ce cu două săptămâni în urmă era etichetată drept prioritatea zero. Mai sunt doar 3 luni până la sfârşitul mandatului guvernului Cioloş şi consider că este adecvată o inventariere a promisiunilor făcute cu acea ocazie.

1. Guvernul urma să aloce fonduri pentru acreditarea laboratorului ICECHIM, în procedura de urgenţă. Nimeni nu mai ştie dacă acreditarea s-a înfăptuit şi nimeni nu a mai trimis laboratorului cu pricina vreo cerere pentru analize privind concentraţia produselor de dezinfecţie. Controlul Corpului de Control a Primului-Ministru la nivelul Comisiei de Biocide pentru a vedea dacă s-au respectat toate standardele pentru procedurile acreditate de dezinfecţie – probabil că s-a încheiat şi tot aşa de probabil este că nu a găsit nimic de semnalat.

2. Premierul i-a cerut ministrului Sănătăţii să implementeze accelerat programul de măsuri împotriva infecţiilor nosocomiale. Chiar şi la 3 luni după înlocuirea ministrului cu domnul Vlad Voiculescu – legislaţia care să conducă la evitarea subraportarii infecţiilor nu a mai fost promovată.

3. Cu mare emfază a fost anunţat programul de parteneriat public-privat de reconstrucţie a două spitale noi, ale căror studii de fezabilitate ar fi fost deja încheiate, pentru Spitalul de copii Marie Curie şi pentru Institutul de boli cardiovasculare C.C. Iliescu, din Bucureşti. În urma unor întrebări formulate în baza accesului la informaţiile publice aceste informaţii s-au demonstrat a fi fost minciuni: atât studiile de fezabilitate, cât şi programul pilot fiind inexistente.

4. S-a reiterat accelerarea proiectelor cu finanţare europeană pentru construcţia celor trei spitale regionale de la Craiova, Iaşi şi Cluj. Aceste proiecte de infrastructură, deşi anunţate că fiind demarate şi prioritare (vezi declaraţia din 22 noiembrie, 2015), bat pasul pe loc. Ultima găselniţă, în loc de paşi concreţi, se anunţă elaborarea unei strategii pe infrastructură.

5. S-a reitereat nevoia unei regândiri a modului în care sunt respectate contractele de management în spitalele publice. Deşi ministrul a dispus verbal blocarea evaluărilor şi concursurilor de manager, se pare că o asemenea intenţie pune la grea încercare specialiştii guvernului de vreme ce niciun proiect de ordin de ministru privind criteriile de selecţie şi evaluare nu a putut fi elaborat şi pus în locul celor suspendate verbal.

6. În ceea ce priveşte subordonarea unităţilor spitaliceşti către autorităţile locale, cred că este emblematică situaţia Spitalului de Arsuri. Ministerul Sănătăţii îi cere primarului sectorului 1 să contruiască un nou spital de importantă naţională doar pentru că cel impropriu se găseşte pe teritoriul acestui sector. Culmea, primarul PSD, din motive greu de explicat cetăţenilor sectorului, pare a îmbrăţisă aceasta prostie! Să fim serioşi! Secţia de arsuri îşi găseşte locul numai într-un spital de urgenţă – unde consultul interdisciplinar specific acestor pacienţi să fie posibil zi şi noapte. Atfel, vom pierde tot 9 din 10 pacienţi cu arsuri grave, aşa cum se întâmpla până la închiderea secţiei de ATI a acestui spital!

După 3 luni, guverul incluzând ministerul Sănătăţii nu a elaborat vreun act normativ de natură a îmbunătăţi starea de lucruri din Sănătate, care să dovedească că anunţata prioritate zero (sau unu) dată Sănătăţii a fost mai mult decât un balon de săpun. Este drept, s-a amânat până aproape de sfârşitul mandatului reducerea preţului la medicamente (fără să fie clar cui îi este benefică această măsură: pacienţilor, ministerului, CNAS sau firmelor de medicamente) şi s-a efectuat o anulare a discrepanţelor dintre personalul angajat pe aceleaşi funcţii plătit cu un salariu diferit, printr-un act normativ care, fiind imediat încălcat în ceea ce priveşte prevederile referitoare la gărzile suplimentare, a generat mai degrabă nemulţumirea medicilor de spital decât bucurie.

Dacă lucrurile bune întârzie să apară – guvernul şi ministerul au dat însă dovada că ţin cu tot dinadinsul să facă viaţa medicilor din spitale mai amară. Astfel, după contestarea la Curtea Constituţională a unei legi care permitea acordarea de sporuri pentru motivarea personalului, care să nu depăşească două salarii pe an, a urmat circulara ministrului  sănătăţii care cere managerilor ca timp de 2 luni să incerce să acorde plăţi pentru gărzi la nivelul anului 2009 deşi acest fapt este vădit împotriva cadrului legal abia adoptat. Pe site-ul ministerului se găseşte şi un proiect de ordin care obliga medicii să lucreze forţat în timpul lor liber, în pofida solicitărilor justificate ca o astfel de prevedere să fie eliminată! Nici medicii de familie şi de ambulator, cărora li se promisese o modestă majorare în compensare faţă de creşterea salariilor în spitale în medie cu 42%, nu sunt mai fericiţi cu actuala guvernare în sănătate.

Aşa cum am mai spus-o, la ministerul sănătăţii avem cea mai bună comunicare din toate timpurile. Ar fi bine dacă în spatele vorbelor ar fi şi fapte. Avem ministrul cu cea mai bună imagine publică, centrată însă în jurul micromanagementului unor iniţiative ONG, fără însă a şti nimic despre el, dacă are experienţă managerială, dacă nu cumva a fost un job jummper, căutându-şi locul. Deşi legea nu impune audierea ministrului în comisiile de specialitate ale Parlamentului în situaţia înlocuitorilor, este fără precedent să nu existe nicăieri un CV-ul detaliat al domnului Voiculescu, nici pe site-ul Guvernului sau al Ministerului Sănătăţii. Până la proba contrarie suntem conduşi însă de o umbră, de un personaj acoperit de ecranul televizorului, în fapt de o hologramă atent generată de oameni de presă.

Nu este clar dacă premierul se va avânta în bătălia politică din toamnă. Este posibil ca domnia sa ori membrii cabinetului să fie cooptaţi în campania electorală de partea PSD sau PNL. Alte zvonuri anunţă manevre mai subtile, de genul înrolării în USR iar altele lasă să se înţeleagă că cel puţin premierul va avea sprijinul preşedintelui pentru un nou mandat, dacă nu va exista o majoritate parlamentară strânsă. Indiferent de calculele politice, un lucru este cert: formaţiunea pe care o va sprijini nu se va putea baza pe voturile medicilor, cel puţin după cum arata situaţia din prezent. Prioritatea zero a fost o minciună până acum!

În concluzie, premierul ar trebui să se hotărască dacă doreşte să se lupte pentru  imaginea de om serios şi responsabil sau dacă doreşte să devină un adevărat om politic de tip autohton, gata să promită orice, oricând. Dacian Cioloş are atât numai puterea dar şi obligaţia de a materializa, personal sau prin delegare, multitudinea de promisiuni făcute în acest scurt mandat. Nu avea obligaţia de a promite ceva. Dacă a făcut-o este însă justificat să urmărim şi dacă îşi ţine cuvântul dat. "Ein Mann, ein Wort"!

PS: Nu exclud ca sintagma „prioritate ZERO“ asociată domeniului Sănătate să fie doar un joc echivoc de cuvinte, dacă ne luăm după programul de guvernare a premierului Cioloş. Până acum, suntem în grafic, ZERO promisiuni îndeplinite!

Elaborarea, dezbaterea publică şi adoptarea unei noi legi a Sănătăţii.

· Redefinirea statutului personalului medical în societate prin salarizare, traseu de carieră, criterii de evaluare a performanţei şi integritate, având ca finalitate creşterea calităţii actului medical, dar şi reducerea migraţiei în străinătate şi acoperirea deficitului de personal din unităţile sanitare, în special din mediul rural prin acordarea de stimulente.

· Dezvoltarea de programe naţionale de prevenţie şi educaţie pentru sănătate, care să îmbunătăţească semnificativ starea de sănătate a populaţiei, în special în rândul comunităţilor defavorizate.

· Elaborarea unui program multianual de investiţii în sănătate, în vederea asigurării actului medical la standarde care să conveargă cu cele din UE.

· Introducerea de standarde obligatorii de calitate pentru toate nivelurile sistemului sanitar românesc şi a unui sistem de control al calităţii şi asigurare a calităţii serviciilor medicale;

· Evaluarea sistemului de urgenţă la nivel naţional şi realizarea unui necesar de investiţii în vederea asigurării operativităţii echipajelor de intervenţie în special în mediul rural şi în situaţii critice sau dezastre.

· Încurajarea dezvoltării asigurărilor private de sănătate, cu posibilitatea opţiunii asiguratului pentru redistribuirea unei părţi din contribuţiile de sănătate pentru asigurările private.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite