Ideile au câteodată un fel neplăcut de-a ricoşa la contactul cu realitatea. Din grabă, nepricepere sau ignoranţă, rezultatul obţinut diferă frecvent de rezultatul scontat. Decalajul măsoară şi totodată exprimă o inadecvare. Ajunge să ieşi din casă şi constaţi - uneori amuzat, alteori mânios, iar alteori indiferent - cât de simplu e să ratezi ce ţi-ai propus.

Exemplele răsar de pretutindeni. Ieri, pe Calea Floreasca, patru măgăoaie oprite la o sută de metri una de alta blocaseră singura bandă a unuia dintre sensurile de mers. Ce făceau? Ridicau maşinile parcate neregulamentar (lucru absolut normal, cu condiţia să ai locuri de parcare, iar continuarea discuţiei o ştiţi, cu tot cu înjurături).

Nici măcar ambulanţa care se chinuia să ducă un pacient la Urgenţă nu avea pe unde să treacă. Iritat, şoferul Salvării a scos capul pe geam şi a descusut un poliţist: „Ce faceţi, dom'le?" Răspuns: „Fluidizăm traficul, şefu". Dincolo de calitatea umorului involuntar, iată un caz clasic de obţinere a efectului opus celui pe care ţi-l doreşti.

Alt cartier, alt exemplu. Un tânăr se apropie de mine şi-mi pasează un pliant gălbui. Ochii îmi cad pe câteva cuvinte la întâmplare: „Pentru că sunt clipe în care vrei să te simţi răsfăţată..." Ştiind despre mine că nu sunt efeminat, iar travestit nici atât, citesc totuşi mai departe. „Pentru că sunt momente în care vrei să scapi de agitaţia oraşului..." Ei, da, aici oferta ia o turnură promiţătoare, ia să văd, care e soluţia? O descopăr în partea de sus a pliantului: „Perfect Style. Frizerie şi unghii false". Încerc fără spor să arunc punţi logice. Ce om îşi găseşte liniştea într-un salon cosmetic? Cum se împacă ajustarea capelurii cu tihna şi răsfăţul? În ce fel poţi scăpa de furorul citadin dacă ai unghii false? Îi ţii la distanţă pe agresori fălindu-te cu noile dotări? Sapi o galerie subterană din Piaţa Universităţii până la graniţa Sectorului Agricol Ilfov? Mister.

Panica faţă de ideile prăbuşite în derizoriu şi lenea de-a gândi pun în funcţiune mecanisme mimetice. Dacă nu poţi să creezi, ai varianta copiatului. Antrenaţi încă din şcoală pentru preluare neselectivă - vezi comentariile descărcate de pe net sau stocate într-o memorie de tip hârciog -, destui români folosesc în viaţa adultă instrumentarul de care au aflat în gimnaziu sau la liceu. Imitaţia, vechi duşman al „Daciei literare", dă astăzi reţeta unui succes superficial şi discutabil. „Dorul maniei s-a făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional", se plângea Kogălniceanu. Nimic din îngrijorarea lui de atunci nu a spart şi nu va sparge pereţii suficienţei carpatine. Imitaţia a devenit scurtătura spre profit, indiferent dacă vorbim de emisiuni TV, comportamente sau gesturi de superstiţie ritualică.

Ei bine, dacă tot copiem, măcar s-o facem cu folos. De aceea le propun celor cărora încă le pasă de limba română un simplu exerciţiu de preluare. Englezii de la Oxford University Press au creat un site intitulat „Save the Words" (Salvaţi cuvintele). Vizitatorii sunt invitaţi să reintroducă în limbajul curent vocabule acoperite de praf, neglijate sau compromise, eventual să restituie sensurile iniţiale ale cuvintelor deturnate prin proastă folosire. Sigur, adopţia lexicală poate părea un capriciu care ţine de firea ludică a omului. Dar asta doar până la un punct. O ţară în care vorbitorii îşi maltratează cu atâta aplomb limba ar merita un demers de tipul „Save the Words". În felul ăsta putem contrazice (pre)judecata conform căreia românul îşi exersează calităţile mimetice doar în registrul facil.