Dă Papa Francisc „undă verde” la educaţia sexuală în şcoli?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Papa Francisc ar fi declarat că „educaţia sexuală trebuie oferită în şcoli” şi că „sexul nu este un bau bau, este un dar de la Dumnezeu”; Edupedu şi alte platforme instrumentează imediat declaraţia; iată ce „progresist” este Papa de la Roma, în condiţiile în care BOR se opune educaţiei sexuale în şcoli.

Stop joc o secundă (link, întâi, către Edupedu). Atitudinea creştină nu presupune că ar fi ceva în neregulă cu plăcerea sexuală (şi Papa subliniază acest lucru), aşa cum nu e nimic în neregulă cu plăcerea de a mânca. Doar că inventatorul maşinăriei omeneşti ne arată, prin legile Sale, că cele două jumătăţi ale acesteia, bărbatul şi femeia, au fost făcute pentru a fi combinate în perechi, nu doar la nivel sexual – ci combinate în întregime (C.S. Lewis punctează foarte bine aceste aspecte, în „Mere Christianity”). Altfel spus, atitudinea creştină presupune că nu trebuie să izolezi acea plăcere şi să încerci să o obţii de una singură şi separată de toate celelalte tipuri de uniune care alcătuiesc uniunea completă a bărbatului şi a femeii, aşa cum nu trebuie să obţii plăcerea gustului fără să înghiţi şi să digeri mestecând lucrurile şi scuipându-le (cum făceau romanii pe la banchete). Problema din perspectiva creştină cu „sexul liber, fără bariere, oricum, oricât, oriunde, oricând” este că aceia că aceia care îl predică şi practică încearcă să izoleze un anumit tip de uniune (cea sexuală) de toate celelalte tipuri de uniune care ar fi trebuit să o însoţească şi care alcătuiesc uniunea bărbatului şi a femeii (fapt care vine la pachet cu o degradare, ne folosim în mod egoist şi chiar cinic de suprafeţe, de corpul unei alte persoane refuzându-i dimensiunea completă umană şi sufletească; şi, încălcându-i, astfel, demnitatea.)

În partea opusă, umanismul secular aşază principiul plăcerii în centrul vieţii umane, şi spune că principalul scop al omului este să caute plăcerea egoistă, comoditatea şi confortul. Pune ceea ce poate fi obţinut aici şi acum, plăcerea imediată, deasupra cultivării virtuţilor, a altruismului, a sacrificiului de sine. Afirmă că plăcerea poate să fie urmărită fără nici un fel de consecinţe. Susţine că putem să luăm decizii fără să ne asumăm responsabilităţi. Afirmă că omului îi este permis să încalce legile naturii şi legile Creatorului, ori de câte ori acestea se aşază în calea dorinţelor noastre. Şi ne promite o utopică libertate („eliberarea” de sub constrângerile moralei tradiţionale şi naturale), egalitate ( „dreptate” socială) şi frăţietate (care e, în fapt, unanimitate, încolonare fără obiecţii). Utopie care, am văzut în istorie, este invariabil impusă perfid, prin colonizare ideologică; şi duce, invariabil, la dezastru.

Papa Francisc punctează bine acest lucru: „dacă în şcoli se predă o educaţie sexuală îmbibată de COLONIZĂRI IDEOLOGICE, distrugi persoana.” Şi ne spune că această educaţie sexuală poate lua, de fapt, forme foarte diferite, chiar opuse: „Sunt abordări care maturizează, altele care dăunează.” În fapt, există studii care arată că în ţările care au promovat agresiv educaţia sexuală bazată pe metode contraceptive (sexul e natural şi sănătos; avortul este metodă contraceptivă; avortul este bun şi sănătos; etc), numărul sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor A CRESCUT – deoarece educaţia bazată pe metode contraceptive poate reduce riscul de sarcină pentru acte sexuale care ar fi avut loc oricum, dar poate să crească riscul de sarcini în rândul adolescenţilor care sunt convinşi pe baza accesului uşor la metodele contraceptive fie să înceapă să facă sex, fie să facă sex mai frecvent. Elementar, dragul meu Watson.

 Aşadar, dacă chiar citim declaraţiile Papei, nu putem în nici un fel să spunem că Papa de la Roma „dă undă verde” la educaţia sexuală ideologică – ci, dimpotrivă, avertizează tocmai asupra pericolului COLONIZĂRII IDEOLOGICE.

Problema e, însă, alta. Că o astfel de declaraţie, făcută într-un context oarecum vag şi fără a fi solicitată, poate să fie un picior pus în uşă (chiar şi involuntar). Şi presa va specula ceea ce va vrea. Este ca şi cum Internaţionala Socialistă ar veni şi ar spune – „ora de religie trebuie oferită în şcoli” –, şi presa catolică ar sări imediat şi ar interpreta: uitaţi, Internaţionala Socialistă vrea să li se predea copiilor în şcoli ora de religie unde vor fi învăţaţi că socialismul este religia invidiei; care încalcă sistematic cele zece porunci; care calcă în picioare libertatea şi demnitatea omului; şi care promovează COLONIZAREA IDEOLOGICĂ, sub masca libertăţii şi a egalităţii.

Nu că nu ar fi adevărate afirmaţiile de mai sus, în ceea ce priveşte Internaţionala Socialistă. Dar eu unul nu i-am văzut pe „progresişti” dându-şi asemenea autogoluri. Şi una e să vorbeşti despre „educaţie sexuală” (care e asociată, în cele mai multe cazuri, cu COLONIZAREA IDEOLOGICĂ), şi alta e să vorbeşti despre un program de pregătire a tinerilor pentru viaţă, în contextul foarte bogat şi ofertant al moralităţii naturale şi creştine. E ca şi cum ai înlocui (din greşeală?) învăţăturile fundamentale ale Revelaţiei creştine cu propria teologie „flexibilă”, care „dă bine” la presă şi justifică orice. Iar când autogolurile de felul acesta au loc la un asemenea nivel – nu putem să nu ne temem că, mâine, poimâine, ne vom bucura din nou de toate „binefacerile” utopiei; care transformase, nu demult, trei sferturi din planetă într-un Gulag sângeros al „egalităţii” şi „libertăţii”.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite