Îmi doresc să vă atrag atenţia asupra unui aspect foarte important al ansamblului de elemente care compun legătura strânsă dintre cele două state – în ambele, o majoritate cetăţenească tăcută produce bunuri, le comercializează, generează venituri, asigură cu impozite bugetul din care sunt plătiţi angajaţii bugetari. Această majoritate, în rândurile căreia există reprezentanţi ai mai multor etnii, vorbitori de mai multe limbi şi aderenţi ai mai multor religii, creează opere de artă, execută lucrări publice, menţine în stare bună tot ceea ce se află în domeniul public şi reprezintă bunuri utilizabile de toţi oamenii din interiorul frontierelor statelor.

Majoritatea tăcută cântă, scrie şi citeşte în aceeaşi limbă chiar dacă pe ici-colo îşi mai permite, uneori, mici devieri de la varianta standard a aceleiaşi limbi oficiale de stat. Ea urăşte şi iubeşte la fel. Ea se naşte şi trăieşte la fel.

Iar în ceasul morţii, atunci când corpul fizic individual îşi mobilizează toate resursele necesare pentru a-i asigura conştiinţei un ultim moment de conştienţă, majoritatea tăcută despre care vorbesc pleacă la fel. Mai multe detalii pot da cercetătorii care studiază fenomenul numit ”near death experiences”, sau ”experienţe ale morţii iminente”. Unul dintre cei mai cunoscuţi, britanicul Sam Parnia, şi-a descris observaţiile asupra subiectului în cartea sa ”Ultima frontieră”, pe care o recomand cu căldură oricui vrea să se (re)descopere.

Majoritatea tăcută are şi ea, din când în când, un cuvânt de spus. Şi, fie că ne place, fie că nu ne place, cuvântul majorităţii tăcute, atunci când este spus, este cuvântul decisiv.

În ambele state.