A apãrut de ceva vreme la editura Humanitas, cartea semnatã de Radu Parschivescu: “Ghidul nesimţitului”, în care autorul realizeazã o excelentã radiografie a unei tipologii umane frecvent întâlnitã: cea a nesimţitului. Tematica nu este neapãrat nouã, aceasta fiind intens dezbãtutã şi de moraliştii francezi, din secolul al XVII-lea.

Ĩn „Caracterele” lui Teofrast se sugereazã în capitolul XIX, „Nesimţitul” cã acesta are putea sã aibe defectele dobândite în sânul familiei: „Nesimţitul se justificã în faţa fiecãruia cã sunt boli moştenite, cã de ele au pãtimit şi bunicul şi tatãl lui şi cã fãrã semnele bolilor acestora, cu greu ar putea ridica cineva pretenţia cã face parte din familia lui” (Bucureşti, editura pentru Literaturã, 1968, p. 54).  

Nesimţitul are o modalitate zgomotoasã de a se manifesta, crezând probabil cã astfel poate sã iasã în evidenţã, iar cei din jur sã-i aprecieze spontaneitatea şi curajul. Dacã face o micã boacãnã, râde tâmp „ca şi cum ar fi fãcut o mare ispravã. Când toţi ascultã cântecul executat de flautistã, se trezeşte aplaudând, face zgomot, acompaniazã în surdinã şi ocãrãşte cântãreaţa, cã a sfârşit prea devreme” (p. 56).

Când ajunge sã poarte o conversaţie, în momentul în care nu mai are argumente, îl jigneşte pe interlocutor, crezând cã a gãsit raţionamentul suprem pentru a-l învinge pe adversar. Ĩn mod ostentativ se pune în capul mesei şi nu îi lasã şi pe alţii sã vorbeascã.

Se considerã atât de perspicace şi de inteligent încât vorbeşte numai de unul singur. Dacã altcineva are o altã pãrere, o interpreteazã ca pe un atac personal la adresa capacitãţii sale intelectuale şi atunci rãbufneşte violent, împroşcând cu invective. Pentru a atrage atenţia interlocutorilor nu se sfieşte sã se maimuţãreascã şi sã se facã de râs.

E lãudãros şi vrea sã iasã mereu în faţã. Ĩntr-un colectiv de oameni, crede cã este singurul care meritã sã fie promovat. Vanitatea, este virtutea supremã pentru el. Se considerã îndreptãţit sã-i tragã pe alţii la rãspundere pentru incapacitatea sa de organizare. Chiar dacã nu are studiile finalizate, pretinde cã este un intelectual veritabil.

Pentru a reuşi sã-i brutalizeze pe ceilalţi, are nevoie de un susţinãtor. O lichea, de preferinţã, care sã-i inspire obrãznicia şi tupeul.

Pentru cã nesimţitul produce prin manifestãrile sale celorlalţi semeni un disconfort psihic, el se asociazã cu alţii de teapa lui, reuşind în final sã dea reprezentaţii groteşti, prin care se uluiesc chiar pe ei înşişi. Anturajul lor e format din lichele, parveniţi, prefãcuţi, linguşitori, flecari, neobrãzaţi, guralivi, obraznici, mojici, nemulţumiţi, înfurmuraţi, laudãroşi, îngâmfaţi şi bârfitori.

Radu Paraschivescu a întocmit un „Decalog” dupã care se ghideazã, în general, o persoanã  nesimţitã, crezând cã astfel „va reuşi în viaţã”:

 

1. Fii strident. Luptă cu toate mijloacele împotriva discreţiei.
2. Nu te gândi la ceilalţi. Fii egocentric.
3. Pătrunde pretutindeni. Nu te lăsa marginalizat.
4. Fă prozeliţi. O să vezi că nu e foarte greu.
5. Batjocoreşte lucrurile grave. Practică persiflarea mai ales când nu e cazul.
6. Arată-te opac la argumentele celorlalţi. Eventual refuză-le de plano.
7. Caută mereu prim-planul. Încearcă să fii contaminant.
8. Evită să îţi pui întrebări. Drumul tău e unul al certitudinilor.
9. Convinge lumea să se plieze pe setul tău de non-valori.
10. Nu uita că marele tău duşman e bunul-simţ. Combate-l cu fiecare gest şi cuvânt.

 

            Ca sã te poţi apãra de un nesimţit ar trebui poate urmat un “Decalog” inversat:

 

1. Fii discret. Ĩncearcã sã nu atragi atenţia în mod inutil.

2. Gândeşte-te cu ce poţi sã-i ajuţi pe alţii. Fii altruist.

3. Lasã-i şi pe alţii sã se implice. Nu eşti centrul universului.

4. Cautã-i pe oamenii de la care ai ceva de învãţat. Evitã-i pe nesimţiţi.

5. Ia-i în serios pe ceilaţi şi problemele cu care se confruntã. Fii empatic.

6. Fii deschis cãtre argumentele celorlalţi. Orice opinie poate fi valoroasã.

7. Evitã sã fi mereu în prim-plan. Promoveazã-i şi pe alţii care sunt valoroşi.

8. Pune întrebãri pentru a primi lãmuriri. 

9. Promoveazã valorile umane: compasiunea, buna înţelegere, altruismul, sinceritatea, etc.

10. Bunul simţ trebuie sã primeze.