Rule of law made in USA. Cum a decis o instanţă din SUA împotriva obligativităţii vaccinării pentru angajaţi
0
Recent o instanţă americană, şi anume Curtea de Apel din New Orleans (the 5th U.S. Circuit Court of Appeals) a pronunţat o decizie cheie pentru înţelegerea discriminării implicite inclusă în obligativitatea vaccinării pentru persoanele angajate, în companiile cu 100 angajaţi sau mai mulţi.
Administraţia Biden a atacat o decizie anterioară, a unei instanţe de fond, cu argumentul că lipsa unei astfel de măsuri - obligativitatea vaccinării pentru angajaţi - va duce la zeci şi sute de decese pe zi. Preşedintele Biden a emis un ordin în septembrie care impunea această obligativitate, precizând că „răbdarea noastră s-a subţiat” faţă de cei care refuză injectarea. Cu toate acestea, Curtea de Apel din New Orleans a menţinut decizia instanţei de fond şi a considerat ordinul şi reglementările impuse de organismul de sănătate şi securitate în muncă (OSHA) ca fiind profund neconstituţional, iar impunerea vaccinării obligatorii a angajaţilor din mediul privat ilegală.
Completul de judecată, format din trei judecători, a apreciat că ordinul de impunere a vaccinării obligatorii este ”şocant de disproporţionat”. Judecătorul Kurt Engelhardt a motivat spunând că ”ordinul este un baros universal, care eşuează să ia în calcul diferenţele de la locurile de muncă şi dintre angajaţi”.
La fel ca în România, şi în SUA suporterii vaccinării obligatorii pentru angajaţi sunt convinşi că astfel se va pune capăt pandemiei, după doi ani, în timp ce opozanţii măsurii consideră că astfel de măsuri încalcă grav Constituţia şi libertatea individuală. Decizia instanţei americane este relevantă pentru că impune o declaraţie clară, fără echivoc, în favoarea supremaţiei Constituţiei, din perspectiva interesului public, pe care atât îl clamează politicienii şi autorităţile însărcinate cu măsurile sanitare. Instanţa spune, prin vocea judecătorului Engelhardt, că ”interesul public este de asemenea servit prin menţinerea structurii noastre constituţionale şi prin menţinerea libertăţii indivizilor de a lua decizii profund personal în acord cu propriile lor convingeri – chiar, or probabil în mod specific, chiar atunci când aceste decizii frustrează oficialii guvernamentali”. Probabil că procesul va merge mai departe, dar totuşi rămâne o decizie relevantă, care merită discutată.
De ce este relevantă această decizie fundamentală?
În primul rând, evident, şi la noi, ca şi în SUA, asociaţiile neguvernamentale, persoanele prejudiciate, organizaţiile religioase
cu succes, guvernul, pentru anularea acestor hotărâri.
În al doilea rând, impunerea supremaţiei Constituţiei în raport de interesul public, din perspectiva urgenţei unor măsuri de stopare a pandemiei, cu riscul unor decese suplimentare, e covârşitor de relevantă. De ce? Pentru că nu se poate argumenta că respectarea Constituţiei şi a drepturilor fundamentale de către guverne generează mai multe decese în pandemie. Sunt şi alte modalităţi prin care se pot convinge oamenii să se vaccineze, impunerea unor măsuri discriminatorii nefiind una dintre ele. Dacă studiem puţin psihologia mulţimilor observăm că atunci când oamenii sunt forţaţi să facă ceva, dincolo de propria raţiune şi liber arbitru, tendinţa este opoziţia, refuzul acelui ceva, chiar revolta. De asemenea, tot din psihologia mulţimilor, când oamenii asistă la mesaje pozitive, convingătoare, tendinţa firească este să le urmeze. Pe cale de consecinţă, incapacitatea guvernului nostru de a veni cu o campanie pozitivă şi convingătoare nu justifică deloc impunerea acum a unor măsuri care discriminează radical largi categorii de oameni.
În al treilea rând, segregarea societăţilor în vaccinaţi şi nevaccinaţi nu este constructivă pe termen mediu şi lung, ci va constitui un precedent periculos pentru lansarea şi creşterea unor forţe politice extremiste, care vor specula la maxim orice, cum deja o fac. Cine nu se supune şi nu îl acceptă este literalmente vânat de autorităţi. Australia a impus măsuri speciale pentru nevaccinaţi şi se discută impunerea recunoaşterii faciale şi alte metode de identificare a celor care nu respectă reglementările draconice ale guvernului australian, Austria a introdus carantina doar pentru nevaccinaţi, iar România tocmai ia în considerare discriminarea angajaţilor nevaccinaţi, prin lege. Pe scurt, măsuri tipice unui regim autoritarian, abuziv. Libertatea de a alege, libertatea conştiinţei şi demnitatea umană – care înseamnă în primul rând respect pentru alegerea individuală, pentru capacitatea individului de a-şi alege soarta, de a face alegeri individuale conforme propriilor convingeri, nu impuse de guvern – sunt negate, anihilate, cu o dezinvoltură care sperie şi şochează oamenii cu profunde convingeri democratice şi liberale. Oare ce ne opreşte ca mâine să decidem că toate persoanele supraponderale nu mai au dreptul să iasă din casă până nu slăbesc, întrucât imaginea lor afectează interesul public şi politica guvernamentală privind sănătatea publică, care descurajează obezitatea şi lipsa sportului?
În al patrulea rând, şi în România avem prevederi constituţionale care interzic o astfel de discriminare, care se completează cu normele Codului Muncii. E halucinant că guvernul României nu are cunoştinţe minimale de drept sau oameni specializaţi pe care să îi poată consulta înainte să emită măsuri aberante copiate din alte ţări. Articolul 41 din Constituţie spune clar şi explicit că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, nici măcar de o pandemie. Corelat cu art. 5 din Codul Muncii, care interzice dezavantajarea unor angajaţi faţă de alţii, fiind discriminare, situaţia juridică e clară. Am văzut precizările juridice ale CNCD, care evident cântă în strună guvernului şi enunţă faptul că se pot impune restricţii pe dreptul la muncă, drepturi şi libertăţi în general, inclusiv demnitatea umană în pandemie. Dar ce poţi să ceri într-o ţară unde demnitatea umană este batjocorită zilnic. În studiourile media şi în jurnalele de ştiri vedem permanent cum intimitatea cetăţenilor este invadată grosolan, iar alegerile personale sunt chestionate inchizitorial, ca şi cum avem o obligaţie toţi să explicăm de ce facem sau nu facem un anumit lucru. Nu avem, iar jurnaliştii şi medicii care filmează oameni pe patul de spital, în suferinţă, sau la înmormântări comit un sacrilegiu şi o vătămare gravă a vieţii private şi sunt pasibili de daune, dacă cineva s-ar decide să îi acţioneze în judecată.
Mesajele panicarde şi impunerea unor măsuri discriminatorii doar confirmă eşecul lamentabil al guvernului României şi al altor guverne de a găsi soluţii viabile de combatere a pandemiei şi de convingere a populaţiei să se vaccineze prin p r o p r i a alegere şi voinţă. Dar ce poţi să ceri unei mentalităţi care, la începutul pandemiei, a scos armata pe străzi şi a băgat panica în populaţie? Probabil mulţi oameni au murit din cauza acestei panici. Ulterior, aceeaşi mentalitate păguboasă a dat mesajul prematur al relaxării şi a declanşat practic valul 4. SARS-CoV-2 este un virus cu care va trebui să învăţăm să trăim, prin urmare vaccinarea va fi permanentă, în fiecare an, la fel ca la gripă. COVID-19 probabil va rămâne o boală declanşată de acest virus care, în timp, va avea şi tratamentul adecvat, la care deja se lucrează intens şi au apărut medicamente aflate în testare. Acesta ar trebui să fie mesajul dat populaţiei, la care să se adauge informaţii exacte şi corecte despre vaccinurile anti-COVID-19. Oamenii au remarcat că vaccinul Astra Zeneca a fost retras din multe ţări, că vaccinul Moderna are efecte secundare pentru un anumit segment de vârstă, că a fost retras de la utilizare în Japonia ş.a.m.d. Aceste informaţii trebuie discutate şi explicate sistematic, atât pentru a creşte încrederea oamenilor în vaccinuri, cât şi în autorităţi.
În al cincilea rând, cel puţin în România, relaxarea persoanelor vaccinate este vizibilă; vaccinaţii nu mai poartă măşti în spaţiul public, nu mai respectă distanţarea socială, nimic, fără să ia în considerare nicio secundă că îi pot infecta pe nevaccinaţi, fiind purtători de virus, chiar dacă ei nu au simptome, fiind imunizaţi. S-a făcut vreun studiu prin care să vedem dacă nu cumva prelungirea pandemiei e datorată celor care, imunizaţi fiind, arată o lipsă de respect şi solidaritate faţă de cei nevaccinaţi, refuzând să îi protejeze? Putem pune problema şi invers, către o responsabilitate şi a vaccinaţilor faţă de nevaccinaţi, întrucât suntem toţi în această situaţie, în această pandemie. Nu există absolut nicio garanţie că un vaccinat nu e purtător de virus, iar singura modalitate prin care putem fi siguri este testarea, exact ceea ce guvernul României, din motive neclare, refuză. Certificatul verde european a fost introdus, în primul rând, în acest scop, de a ne proteja reciproc când suntem în spaţii publice, când călătorim, nu ca instrument de discriminare all-inclusive.
În concluzie, cât timp suntem încă o democraţie liberală, avem obligaţia morală să luptăm pentru drepturile tuturor, pentru egalitatea în faţa legii, şi protejarea de abuzuri chiar şi a celor cu care nu suntem de acord. Guvernul şi autorităţile au obligaţia morală să clarifice ştirile false, să anihileze conspiraţiile şi dea încredere oamenilor că vaccinarea este o opţiune bună, în primul rând pentru sănătatea lor. Guvernul şi autorităţile nu au voie, într-o democraţie liberală, să instituie frica, segregarea, discriminarea şi abuzul ca politică de stat. Este trist că tocmai un partid liberal, european, reformist, USR, care a avut şi ministrul Justiţiei, deci garantul libertăţilor şi drepturilor fundamentale, este tocmai cel care a solicitat impunerea unei astfel de măsuri discriminatorii, în loc să lupte pentru drepturile fundamentale ale tuturor şi pentru libertatea de conştiinţă. Partidul ”fără penali” se dovedeşte, de facto, radical refractar la ideea de libertate individuală şi împotriva supremaţiei legii fundamentale.
Surse:
Se încarcă comentariile...
