Cum scăpăm de gunoaie

Uitaţi-vă-n jur, gunoaiele sunt peste tot: pe stradă, în faţa blocului, în spatele blocului, deasupra blocului sau în oceane. Avem gunoaie-n ochi, în casă, le vedem la TV, în Social Media, ne-au invadat efectiv viaţa.

Dacă privim cerul, vom vedea cum o pungă, aceeaşi pungă grosolană şi nemuritoare, zboară necontenită, trece dintr-un cadru într-altul, de la o fereastră la alta, deplasându-se dinspre Piaţa Victoriei spre Piaţa Constituţiei şi înapoi. E laitmotivul unei drame fucked up – ştim noi bine care. În traseul ei, punga e singura parte constantă a vieţii noastre; noi murim, dar punga rămâne, la fel ca restul gunoaielor.

Şi dacă ne gândim câte alte pungi mai zboară nonşalant deasupra noastră, pe lângă câte alte gunoaie trecem zilnic, poate ne vom da seama că le şi ignorăm în mare parte din timp. Ne-amintim de ele doar atunci când ne mai zdruncină puţin bunăstarea şi principiile, când încep să capete un miros neplăcut, dar apoi le uităm şi le abandonăm înainte să scăpăm definitiv de ele. O pungă într-o pungă într-o pungă şi alte pungi pe care le ţinem în casă sunt gunoaie de care, la un moment dat, va trebui să ne descotorosim.

Avem gunoaie şi gunoaie: cele pe care le păstrăm pentru că au o valoare sentimentală pentru noi, o jucărioară stricată, un ceas spart, iar apoi celelalte – gunoaiele nenorocite, care au viaţă şi par că se înmulţesc, gunoaiele care miros precum măruntaiele unui peşte în plină vară şi de care nu am avut nevoie încă din capul locului. Sunt gunoaiele care ne vor asfixia copiii în viitor, ne vor distruge pământul, aerul şi apele, dar înainte de asta – ne vor înghiţi propriile vieţi; sunt gunoaiele care sunt printre noi de zeci de ani, este gunoiul din ochi. Pe parcursul vieţii, un om lasă în urmă peste zece tone de gunoaie de care generaţia viitoare va trebui să se ocupe. Aşa cum noi trebuie să ne ocupăm acum de gunoaiele generaţiei trecute.

Se spune că, dacă vrei să cunoşti pe cineva cu adevărat, umblă-i prin gunoaie. Bagă-ţi nasul în punga în care a îndesat alte pungi şi pe care a aruncat-o alături de alte gunoaie. Peste mulţi ani de-acum încolo, gunoaiele noastre, cu care am trăit zi de zi şi pe care le-am acceptat în jurul nostru, vor fi luate la puricat de cei care vor veni în urma noastră.

Iar noi toţi vom fi judecaţi după gunoaiele pe care le-am votat.

Publicat iniţial în Dilema veche.