Cum ne-au schimbat cei doi ani de pandemie. De ce nu mai vorbeşte nimeni despre morţi. 70% dintre elevii până în 10 ani sunt analfabeţi

Pandemia de COVID-19 încă nu s-a încheiat

Se împlinesc doi ani de când pandemia de COVID-19 a pus stăpânire pe planetă. Primul caz oficial de îmbolnăvire cu SARS-CoV-2 a fost al unei femei din piaţa de animale din Wuhan, China, care s-a infectat pe 11 decembrie 2019. De atunci, contorul infectărilor şi al deceselor nu s-a mai oprit.

Fizic şi psihic am fost sub presiune, iar unii dintre noi nu au rezistat. „În toată această perioadă, au fost oameni care au avut foarte mult de îndurat, şi mă refer în primul rând la oamenii care s-au îmbolnăvit. Dintre ei, cei care n-au supravieţuit rămân în amintire şi ar trebui să ne întrebăm cum o mai duc cei care au pierdut persoane dragi în pandemie”, explică dr. Gabriel Diaconu, medic primar psihiatru.

Ceea ce este simptomatic în această perioadă, a adăugat specialistul, este că am ajuns să nu mai vorbim deloc despre morţi: „Subiectul deceselor de COVID-19 după doi ani de pandemie a devenit atât de dureros şi, în acelaşi timp, atât de disputat, de terfelit în anumite cercuri, încât e trecut sub tăcere”. Societatea în sine şi-a dus povara şi începe să manifeste semnele unei traume la nivelul generaţiei, atrage atenţia psihiatrul: „Putem să vorbim de anul 2020 ca anul 0 al unei noi generaţii, o generaţie care începe cu pandemia şi care va avea de învăţat ceva, cu siguranţă”. 

Două războaie simultan: pandemia şi minciuna 

Cu menţiunea că aceşti doi ani sunt o bornă intermediară, pentru că pandemia încă nu s-a terminat: „Discutăm de un fenomen care are încă multe incertitudini, multe necunoscute. Şi nu numai că sunt necunoscute, dar multe dintre ele şi nebănuite. Spre exemplu, nu cred că acum doi ani cineva putea bănui cât de relevantă va fi infodemia, războiul hibrid al informaţiilor, al dezinformării, al minciunilor, al reţelelor sociale care au devenit instrumente de propagare a unor mesaje a căror virulenţă este fără precedent. Deci, putem să spunem că de doi ani luptăm cu COVID şi simultan şi la fel de nereuşit ne luptăm cu minciuna, cu pandemia minciunii”. 

Medicul mai spune că înainte de 2020 nu asociase niciodată sănătatea cu dezinformarea, „apostolii” dezinformării nefăcând atât de multă vâlvă şi neocupând atât de mult spaţiu. Dar, ne-am trezit în această pandemie că personaje şi mişcări marginale au devenit centrale promovând discordia: „Este o reacţie psihologică în faţa traumei. Deodată, oamenii au îmbrăţişat un naţionalism profund sădit şi hrănit din ură, xenofobie, intoleranţă, batjocură, dispreţ faţă de autoritate şi stat. Aceşti ipochimeni – dintre care unii au intrat şi în Parlament –, dincolo de gălăgie, nu au niciun plan de grijă faţă de sănătatea cetăţeanului”, observă specialistul. 

Conchizând, după doi ani de pandemie, unii oameni sunt zguduiţi, îndureraţi – mulţi dintre ei –, întăriţi: „Orice catastrofă are calitatea de a complica mult lucrurile, dar şi de a le simplifica anumite rapoarte. Această fermitate nou descoperită s-ar putea să facă loc unui mare pas înainte. În istorie, după mari catastrofe au urmat perioade luminate”.

Iar în lumea post-pandemică vom avea de rezolvat chestiuni care acum ne-au lovit ca o măciucă: drepturile şi libertăţile la oamenilor, graniţele şi limitele lor, priorităţi în axa stat-cetăţean, sănătatea şi integrarea sănătăţii mintale în vocabularul uzual. Toate acestea pot fi porţi de oportunitate. 

Raport: 70% dintre elevii până în 10 ani, analfabeţi 

Dacă pe de o parte pandemia a însemnat pentru ţările occidentale o curbă de învăţare şi de cunoaştere uluitoare şi o capacitate formidabilă de transformare a liniilor de producţie, pentru cele cu venituri mici şi mijlocii măsurile de închidere a şcolilor au făcut ca 70% dintre elevii până în 10 ani să nu poată citi sau înţelege un text simplu. „Criza COVID-19 a paralizat sistemele de învăţământ din întreaga lume. După 21 de luni, şcolile rămân închise pentru milioane de copii şi s-ar putea ca alţii să nu se întoarcă niciodată la şcoală”, a declarat Jaime Saavedra, responsabil pe probleme de educaţie în cadrul Băncii Mondiale. Un studiu făcut de Banca Mondială, UNESCO şi UNICEF arată că generaţia tinerilor care merg acum la şcoală riscă să piardă aproape 17.000 de miliarde de dolari din venituri din cauza închiderii şcolilor ca urmare a pandemiei. Suma corespunde unei proporţii de 14% din PIB-ul global actual şi este mai mare decât cele 10.000 de miliarde de dolari estimate în 2020.