Cum să facem vaccinarea să funcţioneze? Rezultate importante ale unui studiu ştiinţific

Studiul psihologilor de la Iaşi arată cum ar trebui să fie campania de comunicare pentru vaccinare!

De mai bine de o săptămână, mai pe faţă, mai pe din dos, guvernanţii se plâng că românii nu vor să se mai vaccineze. Sunt mii de locuri libere în toată ţara, iar livrările de doze curg în baza contractelor de care beneficiem ca membri UE. Unde ne împotmolim?

E simplu de spus că este o problemă de „comunicare”. Doar că lucrurile sunt un pic mai subtile. Se comunică, mult, se iese la TV, în presă, pe net dar aparent nu este suficient.

Pentru a răspunde la întrebarea „Cum ar trebui comunicat astfel încât oamenii să se vaccineze?” o echipă de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi (UAIC) a realizat un studiu psihologic foarte relevant din perspectiva „butoanelor” motivaţionale care ar putea să îi determine pe români să se vaccineze contra COVID 19. Astfel, sub coordonarea prof.univ.dr. Ticu Constantin (directorul Şcolii doctorale de psihologie al UAIC), echipa de cercetători în psihologie (din care face parte şi subsemnatul), a urmărit mai bine de un an de zile modul în care românii se raportează la pandemia COVID 19. Din datele strânse încă din aprilie anul trecut au reieşit o serie de concluzii importante pentru decidenţii din arcul guvernamental.

În primul rând, am observat că, încă de la începutul restricţiilor, s-a evidenţiat o limită importantă a dispoziţiei de a suporta restricţiile (amintim că în aprilie 2020 era lockdown total!). Astfel, peste 74% dintre respondenţi (adulţi, în vârstă de peste 18 ani) au declarat că se aşteaptă ca viaţa să revină la normal, ca înainte de pandemie, într-un interval cuprins între 6 luni şi maxim 1 an. Această concluzie a fost confirmată şi de-a lungul celorlalte chestionări ale respondenţilor. Evident, protestele de luna trecută şi ignorarea multora dintre restricţii confirmă faptul că în rândul românilor s-a instalat o stare de „oboseală pandemică”, adică o saturaţie faţă de stres, restricţii şi incertitudine faţă de viitor.

Direct legată de nevoia românilor (şi nu numai!) de a „scăpa” de pandemie este campania de vaccinare, mai precis succesul acestei campanii! Trebuie spus că gradul de vaccinare depinde atât de factori tehnici (ex., capacitatea de producere şi distribuire a vaccinului), dar şi de factori individuali, cum ar fi atitudinile şi credinţele personale.

Fără a intra în detalii prea academice, este important de reţinut că există o serie de factori care sunt predictori ai deciziei de vaccinare. Mai concret, decizia personală de a te vaccina depinde de:

• Atitudinile generale referitoare la vaccinuri şi vaccinare (pro sau contra vaccinuri)
• Cum înţeleg oamenii severitatea bolii şi beneficiile/ riscurile vaccinării
• Credinţele şi „teoriile” conspiraţioniste despre COVID 19

În această direcţie, studiul coordonat de prof.univ.dr. Ticu Constantin a produs rezultate ştiinţifice cu adevărat valoroase. În treacăt trebuie menţionat că în paradigma în care am analizat datele am folosit Health Believe Model, adică Modelul Credinţelor cu privire la Sănătate (Rosenstock et al., 1988), iar eşantionul a fost unul consistent, 796 de participanţi (aprilie-mai 2020) şi 473 de participanţi (decembrie 2020).

Datele obţinute au permis construirea unei ecuaţii de predicţie a factorilor cei mai relevanţi pentru a influenţa pozitiv decizia oamenilor de a se vaccina. Această ecuaţie de regresie (predicţie) este validă şi puternică, explicând mai bine de 70% din intenţia totală de vaccinare! Factorii care influenţează cel mai puternic decizia oamenilor de a se imuniza contra COVID 19 sunt beneficiile percepute ale vaccinării, barierele percepute şi îndemnul medicilor.

Cel mai important factor care explică decizia de a se vaccina sau nu este reprezentat de „beneficiile percepute ale vaccinării”. Simplu spus, oamenii vor fi mult mai puternic, mai repede şi mai eficient convinşi să se vaccineze dacă întreaga comunicare oficială se va centra pe beneficiile vaccinurilor pentru sănătate (protecţie în faţa infectării şi transmiterii), retragerea mai rapidă a restricţiilor (posibilitatea de a petrece vacanţa în linişte), revenirea la viaţa de dinainte de pandemie etc.

În al doilea rând, un aspect care influenţează negativ decizia de vaccinare este „barierele percepute” ale vaccinării. Aici ne referim la  îngrijorarea cu privire la efectele adverse (”Mă îngrijorează potenţialele efecte adverse ale vaccinului împotriva COVID-19”).

Deşi cu o influenţă mai scăzută, „îndemnul la acţiune” influenţează decizia de vaccinare (”Medicul mi-a recomandat / mi-ar recomanda să mă vaccinez împotriva COVID-19 atunci când vaccinul va fi disponibil”). O concluzie reiese din acest fapt şi anume că este nevoie de implicarea medicilor, în special a medicilor de familie pentru a explica beneficiile vaccinării pentru sănătate. O mobilizare coerentă şi completă a medicilor de familie şi a medicilor specialişti va influenţa pozitiv campania de vaccinare.

De asemenea, tot în această categorie a „îndemnului la acţiune” intră şi implicarea altor factori de influenţă, mai ales în mediul rural unde situaţia vaccinării este gravă. Vorbim aici despre implicarea altor surse de ”autoritate morală” adică a preoţilor, profesorilor şi a primarilor din mediul rural. În privinţa Bisericii, au existat semnale către o deschidere spre a colabora cu autorităţile. Însă, considerăm că aceste semnale au fost prea rare şi deloc ferme în asumare! Un mesaj clar şi public al conducerii BOR care să conţină îndemnul la vaccinare, dublat de întărirea preoţilor din parohii ar conduce, în opinia noastră, la o creştere notabilă a atitudinilor pozitive şi, implicit, a vaccinărilor efective, mai ales în mediul rural. Totodată, este necesară şi implicarea primarilor de comune şi oraşe mici în transmiterea beneficiilor vaccinării în special în comunităţile sărace sau izolate.

Este absolut obligatoriu să luăm în considerare şi mesajele negative, contra vaccinării, care circulă atât de mult în spaţiul public românesc. Studiul nostru a măsurat şi influenţa credinţelor conspiraţioniste în atitudinea faţă de vaccinarea contra COVID 19. Am constatat că unul din factorii cu efect negativ important este credinţa în teoriile conspiraţioniste, fiind urmat de neîncrederea în utilitatea vaccinării. După apariţia vaccinurilor de la mai multe companii, neîncrederea în utilitatea vaccinării nu a mai avut aproape nici o influenţă negativă în decizia vaccinării.

Este foarte adevărat că studiul nostru nu a luat în considerare comunicarea execrabilă a companiei AstraZeneca, urmată de cazurile de tromboză cauzate de tehnologia folosită nu doar de Astra Zeneca, ci şi de Johnson&Johnson, Sputnik V sau Sinevac. Totuşi, din datele publice din mass media, putem specula faptul că intenţia de vaccinare a scăzut doar pentru vaccinurile menţionate, însă se menţine la un nivel ridicat pentru Moderna şi Pfizer.

Câteva concluzii de final:

•  În spaţiul public, în special din partea autorităţilor nu s-a comunicat eficient în ceea ce priveşte beneficiile vaccinării (sănătate, ridicare restricţii, călătorii, vacanţe). Beneficiile percepute de oameni sunt cel mai puternic predictor al intenţiei de vaccinare, prin urmare, recomandarea noastră este de a se concentra insistent cea mai mare parte a comunicării publice pe aceste beneficii. Trebuie reţinut faptul extrem de important că factorul „beneficiile precepute” are o forţă predictivă de 2 ori mai mare decât „barierele percepute” şi de 4 ori mai mare faţă de „credinţele în teoriile conpiraţioniste”.
• Barierele percepute de oameni cu privire la posibilele efecte negative (”sunt şase mai mari să te lovească trăsnetul dect să faci o tomboză ca efect al vaccinului”) trebuie rapid clarificate şi demontate de autorităţi fiindcă aceste bariere influenţează negativ o bună parte din decizia românilor de a se vaccina.
• Actorii de influenţă (medici, preoţi, primari) trebuie să se implice direct (doar mesajele mass-media nu sunt suficiente), coordonat şi masiv în transmiterea către oameni a beneficiilor vaccinării. Îndemnul la acţiune este un factor un pic mai important în comparaţie cu factorul „credinţele în teoriile conspiraţioniste”. Prin urmare noi, în calitate de cercetători în psihologie considerăm că îndemnul la acţiune va surclasa teoriile conspiraţioniste care influenţează decizia oamenilor de a se vaccina.