Din cauza unor complicate probleme administrative, mii de gălăţeni au trăit şi trăiesc în continuare fără apă caldă şi căldură.
 
Subiectul cu iz social nu prea a beneficiat de atenţie în presa centrală, ocupată mai mult cu defilarea VIP-urilor în cătuşe, dar la nivel local a creat numeroase dezbateri. Aerul general de nemulţumire care plutea în rândul cetăţenilor umiliţi din Galaţi a culminat cu ideea organizării unui amplu protest. Event-ul de pe Facebook, în genul celor de la ”Uniţi Salvăm!”  intitulat ”Galaţiul nu te vrea – ieşim în stradă!” anunţă pentru sâmbătă 7 martie ”un protest faţă de incompetenţa autorităţilor locale în rezolvarea/administrarea problemelor oraşului nostru. Schimbările de care are nevoie Galaţiul nu vor veni decât de la oameni de rând, oamenii simpli, oamenii de bună credinţă” , mai completează organizatorii.
 
Mi s-a părut ”cool” că într-un oraş considerat mort se ”pune” de o revoluţie, drept pentru care am scris despre asta o ştire aici care, supriză!, a ”rupt” internetul, devenind, cum se spune, viral. Zeci de mii de români din toată ţara şi din străinătate au vizualizat articolul în care se vorbea despre o posibilă „revoluţie în Galaţi”.
 
Explicaţii ar fi mai multe. Dacă privit în ansamblu, pare că electoratul s-a mai „răcorit” după victoria lui Iohannis împotriva lui Ponta în alegerile prezidenţiale, la nivelul României profunde, în comunităţile locale, persistă o stare de tensiune, o nemulţumire uriaşă împotriva ”baronilor”  care „domnesc” de multă vreme şi care s-au îmbogăţit pe spatele contribuabilor. La Galaţi se aprinde scânteia, pentru că oricâte vicii administrative ai invoca drept scuză, nu poţi lăsa un oraş fără apă caldă şi căldură în plină iarnă.
 
Pe de altă parte, lumea se bucură când un corupt este arătat la televizor, dar cătuşele nu ţin de cald gălăţeanului, cel puţin cele de la Bucureşti. Cetăţeanului îi pasă în primul rând de viaţa din habitatul său, de microcomunitatea din care face parte şi în care revoluţia întârzie să apară.  De aceea, cred că acum ”Galaţiul” poate să se transforme într-un model de răspuns al societăţii civile la problemele administrative locale, un act perfect legitim, o speranţă că într-o zi vom putea vorbi de ”revoluţii” şi la Mizil, şi la Paşcani, şi la Jibou, şi la Caracal…Doar aşa se întăreşte democraţia!