Cultură şi plus-valoare

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cînd criza alimentară a început să se manifeste în România anilor 70-80 şi populaţia abia îşi procura alimentele de bază, regimul comunist recurgea periodic la o diversiune care să escamoteze adevăratele cauze ale politicii sale dezastruoase în domeniul alimentar.

În programele de televiziune erau difuzate la orele de vîrf reportaje-anchetă care demascau sursa penuriei alimentare: cetăţenii care cumpărau alimente peste nevoile lor de consum în detrimentul celorlalţi. În mod paradoxal, vina pentru lipsurile respective nu era asumată de guvernanţi ci era pasată tot în cîrca celor care, de fapt, erau în suferinţă.

Moştenită pe linie directă de partid, această metodă a început să fie practicată de actualul ministru al culturii odată cu manifestarea problemelor legate de bugetul insuficient alocat instituţiei pe care o conduce în anul curent. Nu cu reportaje în casele oamenilor, ci indicînd ca responsabili pentru situaţia creată chiar pe aceia care au devenit victime ale politicii falimentare în domeniul financiar. Una dintre ţinte a fost Administraţia Fondului Cultural Naţional căreia i s-au luat 30 la sută din buget şi căreia i s-a reproşat „că nu ştie să gestioneze aşa cum trebuie resursele financiare“. A venit apoi rîndul Teatrului Naţional din Capitală după ce directorul acestuia, Ion Caramitru, a denunţat public situaţia bugetară dezastruoasă nu numai a instituţiei pe care o conduce ci şi a tuturor instituţiilor publice de cultură. Nu mai puţin de opt funcţionari ai corpului de control al ministrului culturii au fost trimişi la mijlocul lunii iulie să confirme că bugetul teatrului este cheltuit „iresponsabil“ după cum s-a antepronunţat, în stilul „epocii de aur“, ministrul Breaz.

Aflat la Sibiu în luna mai, acelaşi ministru a continuat să amendeze în declaraţii AFCN-ul, insinuînd că proiectele finanţate de aceasta nu atrag suficient public. De asemenea, a introdus în discuţie o noţiune dragă marxismului, plus-valoarea, referindu-se la aceleaşi proiecte: „să aducă plus-valoare pentru această ţară şi să fie nişte proiecte care, atunci şi acolo când le implementează, să atragă public“.

Ca în multe alte ocazii, această abordare indică meteahna folosirii unor noţiuni deprinse după ureche care la acest grad de decizie se pot dovedi pernicioase. Aplicabilă de părintele marxismului muncii care produce profit patronatului capitalist, plus-valoarea nu este un termen specific activităţilor cultural-artistice în sensul iniţial. Extrapolînd cu o marjă mare de toleranţă şi trădînd sensul iniţial al termenului am putea presupune că exprimarea ministerială viza aportul de noi conţinuturi în plan cultural. Dacă ar fi fost la curent cu procesul de selecţie al proiectelor finanţate şi dacă ar fi urmărit transpunerea lor în practică responsabilul de cultura instituţionalizată a acestei ţări ar fi ştiut că originalitatea este prima condiţie în selectarea proiectelor la AFCN şi, în general, este calificarea primă a oricărui demers artistic. Pentru opusul acesteia există chiar termeni specializaţi cum sînt epigonismul sau chiar plagiatul. Cunoscînd bine mai multe domenii ale culturii aş putea spune că artiştii contribuie cu plus-valoare, în sensul arătat, fără ca aceasta să poată fi cuantificată în ceea ce înseamnă bugetul oricărei activităţi culturale. Plata unor drepturi de autor nu acoperă aportul valoric pe care artiştii îl adaugă cu fiecare creaţie culturii acestei ţări, pentru că pe dinafară rămîn componente sublime cum ar fi catharsis-ul, capacitatea de a inspira, valoarea educativă non-didactică etc.

Alaltăieri, în Monitorul oficial s-a publicat ordonanţa pentru rectificarea bugetului de stat unde în paragrafele aferente Ministerului Culturii expresia „să diminueze“ este mai frecventă decît „să suplimenteze“. Printre altele, suma de 27 şi ceva de milioane lei a trecut de la ministerul culturii la bugetele locale iar cele peste 7 milioane de lei prevăzute pentru restaurarea monumentelor istorice au fost direcţionate pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare a instituţiilor subordonate ministerului. N-am intrat în detaliile consecinţelor pe care aceste diminuări le vor avea asupra culturii noastre dar, cu siguranţă, presa următoarelor zile va abunda în relatări. Oricum, previziunea domnului Caramitru, de la finalul lunii iunie, că rectificarea nu va fi una pozitivă, deşi ministrul culturii pentru a se salva din criza care ajunsese pînă în cabinetul primului-ministru a cerut managerilor să facă o calculaţie cu 30% în plus faţă de bugetul primit, s-a confirmat.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite