Cu galoşii, peste I. L. Caragiale şi Nichita Stănescu

Râsu' plânsu'. Aşa se numeşte o poezie scrisă de Nichita Stănescu. Cine? Ăsta a murit demult, nu mai e la modă. Acum e Păunescu. A murit Păunescu! Noi, ăştia mai tineri, fuga-fuguţa ne-am dus la "Gugal". P-a-u-n-e-s-c-u A-d-r-i-a-n. Am tastat fiecare literă cu mare atenţie, acum să dăm repede "sarci". Repede-repejor să memorăm două titluri de poezii, să nu părem proşti atunci când o să ne întrebe tovarăşii pe stradă d

Ăi mai bătrâni, care mai ştiau câte ceva despre cenaclul Flacăra, cu bocitori, cu lacrimi la comandă, cu batistuţe albe, eventual cu amintiri împrumutate dacă e nevoie, s-au pregătit intens două zile, ca într-un mini-cantonament. A urmat încă o îngropăciune şi, cum suntem un popor de gură-cască, nu aveam cum să ratăm un astfel de moment. Suntem şi neam de traistă.

Şi tupeişti, vorba aia, ca să ne atingem scopul, călcăm şi pe cadavre. Pentru o panoramă mai bună, la înmormântarea lui Adrian Păunescu s-a făcut şi panaramă. Oameni suiţi pe cavourile lui Caragiale şi Nichita Stănescu precum nişte tancuri Panzer sau alţii, atârnând de cruci. Printre cei care au venit să îşi exprime sincere condoleanţe, băgătorii de seamă au ştiut cum să își facă simțită prezența și să fie consemnați şi în acest moment, deşi prezenţa nu le-a fost cerută şi nici nu se dădea nimic pe gratis. Era doar un moment solemn.

Oamenilor de cultură de la colţul blocului li s-a trezit brusc apetitul pentru convorbiri literare. Dacă îi întrebai acum două săptămâni, ca fapt divers, despre cenaclul Flacăra, începeau să imite timbrul vocal al lui Păunescu, apoi băgau o înjurătură. Acum, se prefac şi se dau mari înţelepţi şi iubitori de poezie. Duminică, la cimitirul Bellu, şi-au dat întâlnire junimea cocalară cu sedentarii ţării, care trăiesc din şi doar pentru astfel de momente. Să caşte gura şi "să se uite pe alţii" ca să vadă ce fac.

Odată cu moartea lui Adrian Păunescu, băgătorilor de seamă, sper că aţi aflat că mai există şi alţi poeţi şi scriitori în viaţă şi că au mai existat şi alţii, înaintea lui Adrian Păunescu. Pe cei îngropaţi la Bellu, i-aţi călcat în picioare numai ca să va faceţi voi simţită încă o dată prezenţa nedorită. Sunteţi aceiaşi bagatori de seamă care în Parlament habar nu aveţi ce votaţi, la mitinguri habar nu aveţi împotriva cui scandaţi, la meciuri mâncaţi seminţe, atunci când trebuie să luaţi o decizie importantă în viaţa voastră habar nu aveţi pe ce lume trăiţi.

Când mergeţi la urne votaţi ca bezmeticii iar voi, titlul poemului "Leoaică tânără iubirea", credeţi că se referă la un articol despre zoofilie. Voi, băgătorii de seamă, care aţi călcat pe mormintele lui Nichita Stănescu şi Ion Luca Caragiale, ar trebui să fiți mândri și să vă puneţi tălpile de la galoşi în vitrină. Aţi intrat în istorie încă o dată!