Cu degetul pe trăgaci

A fost nevoie să treacă 21 de ani pentru ca un om care a ucis la Revoluţie să facă spovedanie publică.

Se numeşte Pompiliu Biolan, are 60 de ani şi trăieşte cu povara de a fi ucis crezând că face bine. Un terorist mai puţin, o şansă în plus pentru popor - şi-a zis atunci inginerul-maior de 39 de ani. Dar a greşit cumplit.

La Revoluţie, Biolan a coordonat Gărzile Patriotice care păzeau uzina Progresul din Brăila. De cine o păzeau? De terorişti, evident. Când toată ţara lupta eroic cu inamicul invizibil, despre care la televizor se spunea că este feroce şi însetat de sânge, nu se cădea ca un bărbat puternic să stea deoparte. Pompiliu Biolan nu a vrut să fie laş. Căutând statutul de erou, a devenit ucigaş.

„Pe 24 decembrie a venit la poarta uzinei un grup de oameni din cartier. Spuneau că la apartamentul unui fost miliţian, Dumitru Preoteasa, s-au cărat mai multe lăzi cu muniţie. Mi-au arătat dimensiunile cutiilor şi am dedus că ar putea fi zincuri cu gloanţe. Pe fondul acelei nebunii am mers să văd despre ce este vorba. Am ajuns la bloc, am sunat la uşă şi am spus că sunt de la Armată. Niciun răspuns. Un vecin a strigat şi el la uşă, dar nimic. A mai apărut şi o patrulă de Gărzi Patriotice, de la o uzină din apropiere. Aveam un pistol Carpaţi. Am strigat: «Deschide, că trag!». Şi am tras un foc lângă broască. Un băiat de la Gărzile Patriotice, speriat şi el, m-a întrebat: «Ce fac, trag?». Şi eu, prost, am zis: «Trage!»".

Biolan şi camarazii săi erau convinşi că bătrânul din spatele uşii este înarmat până în dinţi. Doar era fost miliţian, iar fiul său lucra şi el la Miliţie... Şi cum la televizor se spunea clar că securiştii... ba chiar şi miliţienii... ar cam fi terorişti...

Dar, şoc: după rafala de mitralieră a luptătorului de la Gărzile Patriotice, Dumitru Preoteasa, grav rănit, a deschis uşa. De cum l-a văzut, Biolan şi-a dat seama de greşeala comisă. „Lăzile cu muniţie" erau cadouri de Crăciun. Preoteasa (57 de ani) a murit a doua zi. Soţia sa a fost mai norocoasă, fiind lovită doar de un glonţ în mână.

Într-un bloc întunecat, în plină isterie teroristă, s-au trezit faţă-n faţă oameni care se temeau unii de alţii. Biolan şi tinerii din Gărzi erau convinşi că în spatele uşii se afla un terorist nemilos. Preoteasa credea că e asaltat de terorişti. S-a uitat pe vizor, în tăcere, şi a fost mitraliat.

Pensionarul n-a răspuns şi n-a deschis de frică. Revoluţionarii, la rândul lor, au tras de frică. Fiecăruia îi era o teamă cumplită să nu tragă celălalt primul. De aceea, Biolan a tras orbeşte, mişeleşte, nebuneşte.

Biolan n-a făcut nicio zi de puşcărie, deşi recunoaşte: „Eu am condus acţiunea şi am dat acel ordin de tragere. Îmi pare rău pentru viaţa acelui om. Dar nu trebuie să judeci o situaţie scoţând-o din context. Dacă acum, pe timp de pace, m-aş duce la uşa cuiva cu mitraliera şi aş trage, da, ar fi crimă. Dar atunci era altceva".

Nici tinerii din Gărzile Patriotice n-au fost condamnaţi. Primul impuls e să te revolţi. Dar apoi te pui în situaţia lor, în data de 24 decembrie 1989, când trebuia să tragi repede ca să nu fii tu cel împuşcat...

Dacă n-aş fi trăit acele zile „la puls 200", nu l-aş înţelege pe Pompiliu Biolan. Dar nu pot uita că şi eu am stat cu degetul pe trăgaci. Atâta doar că am fost mai norocos. Despre asta şi despre adevăraţii criminali de la Revoluţie, în ziarul de mâine.