Creează Referendumul pentru Căsătorie un precedent periculos pentru cultele religioase? Un răspuns dnei Mihaela Miroiu

Doamna Mihaela Miroiu, regina feminismului în România, a avut câteva cuvinte dure, dar false, despre Referendumul pentru Căsătorie. Afirmaţiile sale nici măcar nu sunt noi, ci doar încă o încercare de a băga zâzanie între protestanţi şi ortodocşi. Pe principiul: atenţie, băieţi, că aţi putea să urmaţi voi. Cu alte cuvinte, odată ce bolovanul majorităţii porneşte la vale, va zdrobi tot.

„În primul rând, aceasta menţionează că este un referendum iniţiat de culte religioase minoritare care nu s-au gândit că pot crea un precedent periculos chiar şi pentru ei, iar statul român putând avea ulterior ideea unei iniţiative prin care doar Biserica majoritară, cea Ortodoxă, va fi finanţată: „nu ştiu dacă s-au gândit o clipă la drepturile lor ca minoritari religioşi şi că până la urmă în momentul în care declanşezi o tâmpenie de genul acesta poate să te afecteze şi pe tine curând”.

FALS: Comparaţia dintre minorităţile „sexuale” şi minorităţile religioase din România este forţată – nu există nici un temei care să susţină acest paralelism. În plus, aşa cum a arătat CCR, iniţiativa NU RESTRÂNGE nici unul dintre drepturile recunoscute ale homosexualilor. Dna Miroiu ar fi putut face o astfel de comparaţie în condiţiile în care iniţiativa ar fi restrâns sau luat ceva – nu este cazul. În privinţa presupusei „ameninţări” pentru cultele protestante, în România statul recunoaşte şi finanţează, în prezent, 18 culte religioase, proporţional cu numărul credincioşilor. Acesta este, în fapt, un argument în plus care arată că Statul român nu este un stat laic sau secular – el recunoaşte drepturi pentru cele 18 culte religioase (nu doar pentru BOR), iar printre drepturile acestea se numără şi dreptul de a demara iniţiative cetăţeneşti în conformitate cu valorile lor.

Dar ceea ce nu pare sau nu vrea să înţeleagă doamna Miroiu este că această acţiune a încurajat cooperarea concretă între cultele din România aşa cum nu a reuşit să o facă niciuna din acţiunile oficiale, politicoase, dar ineficiente, ecumeniste. Este o acţiune care împuterniceşte tocmai aceste culte, ne-majoritare, dându-le exerciţiul advocacy-ului şi al coalizării în România la un nivel fără precedent. Ceea ce iarăşi nu pare a înţelege sau şti doamna Miroiu este că cele mai vaste adunări publice în favoarea iniţiativei pentru clarificarea definiţiei Căsătoriei în Constituţiei au avut loc în Oradea, o mare parte a participanţilor fiind neoprotestanţi, dar şi etnici maghiari, deci şi minorităţi etnice.

Adevărul este, doamna Miroiu, că proiectul de afirmare a Căsătoriei este probabil singurul din toata istoria postcomunistă care a adunat în mod efectiv şi eficient, laolaltă, majorităţi şi minorităţi, atât religioase, cât şi etnice. Aceste majorităţi şi minorităţi au simţit că au dreptul de a-şi afirma propriul lor mod de viaţă în cazul unei instituţii despre care inclusiv jurisprudenţa europeană spune că e la latitudinea statelor naţionale: Căsătoria.

Adevărul este, doamna Miroiu, că e straniu să vă arătaţi grija faţă de minorităţile protestante în acest caz. Îi ştiu şi conlucrez cu unii dintre ei – credeţi-mă, nu au nevoie de acest fel de „ajutor” ipocrit pe care vă oferiţi să îl acordaţi. Ar fi apreciat, însă, dacă v-aţi fi exercitat spiritul liber şi critic faţă de propaganda unora din militanţii LGBT care demonizează protestanţii din România şi din SUA, fabricând pe seama lor legende despre conspiraţii întunecate. 

În rest, sunt vechile fake news-uri, demontate şi răs-demontate.

a. „Nu pot să schimb drepturile şi liberăţile oamenilor prin referendum. Nu se supun votului majoritar. Ele sunt achiziţii istorice obţinute în urma unor sacrificii uriaşe şi în momentul în care cade o asemenea achiziţie pot să fie puse în discuţie rând pe rând toate.”

FALS: Şi nu doar fals, dar deja aici intrăm, iertată fie-mi expresia, într-un adevărat delir. Care „drepturi” sunt achiziţii istorice obţinute în urma unor sacrificii uriaşe? Comparăm cumva „dreptul” la „căsătoria” homosexuală cu discriminarea rasială? Pentru că, dacă doamna profesor face acest lucru, comparaţia este facilă – ba chiar jignitoare pentru persoanele de culoare. O serie de pastori americani de culoare au arătat că „găsim drept dezgustătoare eforturile lobby-ului LGBT de a urmări un drept special bazat pe comportamentul lor sexual prin asemănarea cu mişcarea pentru drepturi civile din anii 1960 şi 1970”.

Iar filosoful american Harry Jaffa a scris: „Natura şi raţiunea ne spun că un negru este o fiinţă umană, şi de aceea nu trebuie tratat ca şi cum un cal sau ca un bou sau ca un câine, aşa cum natura şi raţiunea ne spun că un evreu este o fiinţă umană, şi de aceea nu trebuie tratat ca şi cum ar fi bacilul ciumei. Dar cu aceeaşi voce, natura şi raţiunea ne spun că un bărbat nu este o femeie, şi că prietenia sexuală este decentă între cele două sexe opuse, şi nu între persoane de acelaşi sex.”

b. “Faptul că oamenii discută la noi în termeni efectiv idioţi în condiţiile în care cele mai multe familii se bazează pe bunici, pe mătuşi, pe unchi, pe grădiniţe, pe mame singure, deci este absurd în sine sociologic vorbind.”

FALS: Sau, mai întâi, cine discută în termeni efectivi idioţi? Pentru că mie unuia mi se pare că singurii care discută în termeni nepotriviţi sunt cei care acuză Referendumul că discriminează familiile monoparentale şi mamele singure. Aşa cum a arătat recent chiar Cristi Danileţ, Revizuirea nu are ca obiect familia, care include şi relaţiile de filiaţie şi rudenia subsecventă, ci doar Căsătoria. Prin urmare, explicitarea noţiunii de Căsătorie conform înţelesului său propriu nu afectează familiile constituite în virtutea filiaţiei (familiile monoparentale).

c. Dragnea şi Tăriceanu nu au nici o legitimitate morală să susţină acest Referendum.

FALS: Iniţiativa revizuirii Constituţiei a fost declanşată de persoane private în toamna 2015, când preşedinte al PSD şi premier era Victor Ponta, şi a fost înregistrată în Parlament în mai 2016, când premier era Dacian Cioloş. Aşadar, iniţiativa cetăţenească este un grass roots, şi provine din zona societăţii civile, nu din zona politicului. Iniţiativa a fost susţinută de majoritatea partidelor politice aflate în prezent la guvernare, cu excepţia USR; unele partide au semnat protocoale cu susţinătorii iniţiativei (printre acestea se numără PNL). Abilitatea sau inabilitatea unui actor politic de a profita politic de pe urma Referendumului nu delegitimează iniţiativa de clarificare a definiţiei Căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie în Constituţia României.

Legat de primul punct, dna Miroiu mai spune, în subsidiar, că iniţiativa de revizuire a Constituţiei ar fi una de natură religioasă. Or, în discuţie este doar sfera civilă, seculară a Căsătoriei, în sensul că se doreşte prezervarea înţelesului propriu, natural şi consacrat milenar, inclusiv pre-creştin, al acesteia. Nu se cere impunerea oficierii căsătoriei în Biserică, pentru a se putea pretinde că avem de a face cu impunerea unei viziuni religioase.

În ceea ce priveşte ideea că Referendumul pentru Căsătorie ar deschide o cutie a Pandorei – e cumva ca în bancurile despre Radio Erevan. E adevărat, se deschide o cutie a Pandorei. Dar nu clarificarea definiţiei Căsătoriei în Constituţia României deschide o cutie a Pandorei, ci modificarea conţinutului Căsătoriei, o instituţie fundamentală pentru omenire, este cea care declanşează un efect de domino cu consecinţe extrem de grave asupra întregii societăţi. Am detaliat această idee în mai multe texte – de exemplu în textul de aici şi în cel de aici. Anticipam folosirea a cinici sau şase linii de atac principale împotriva acestui Referendum într-un text mai vechi de pe Ştiri pe Surse – unele dintre sofismele demontate acolo le regăsesc, azi, în declaraţiile dnei Miroiu.

De observat şi tonul agresiv al dnei profesor Miroiu – perfect armonizat, aş spune, cu sofismele pe care domnia sa le foloseşte. Cei care utilizează un astfel de ton şi astfel de sofisme riscă să-şi compromită credibilitatea intelectuală şi arată că nu sunt dispuşi să dea dovadă de o minimă onestitate intelectuală şi de un minim respect – atât pentru oponentul de idei, cât şi pentru cei care-i citesc.