Cum au petrecut românii Crăciunul comunist: Moş Gerilă venea cu mâncare cu raţia, lumânări în brad şi cozi la portocale
0Sărbătorile de Iarnă în timpul regimului comunist au rămas pentru unii cele mai triste amintiri, în timp ce pentru alţii au fost zile normale, care nu arătau cu mult mai diferit faţă de Crăciunul zilelor noastre. „Adevărul“ vă prezintă cum arăta o zi de Crăciun în perioada comunistă în principalele oraşe ale ţării.
Cum au petrecut bucureştenii Crăciunul comunist: brazi împodobiţi cu lumânări şi pistoale cu ventuze
Data de 25 decembrie nu a fost de fiecare dată la fel în timpul comunismului, după cum îşi aminteşte istoricul Dan Falcan. Acesta povesteşte că şi Crăciunul comunist diferea de la an la an. Spre exemplu, până în anii 80, pe mesele bucureştenilor era suficientă mâncare, iar oamenii nu se plângeau de lipsa alimentelor.
Se consumau cârnaţi, sarmale şi cozonaci, aşa cum se practică şi în zilele noastre. Abia după aceea, masa de Crăciun a început să devină o problemă, pentru că raţionalizarea alimentelor începuse să îi împiedice pe bucureşteni să îşi poată cumpăra exact ce îşi doreau.
Gafă de elev pe vremea comunismului: „Trăiască 25 Decembrie!“
Ascunderea simbolurilor religioase pe vremea comunismului ducea la schinguirea spiritului Sărbătorilor. Copiii îl aşteptau pe Moş Gerilă, pentru că Moş Crăciun era ruda de care nu se încumeta nimeni să vorbească.
Semnificaţia zilei de Crăciun, în care s-a născut Mântuitorul Iisus Hristos, era o nebuloasă pentru copii. Se ajungea astfel la situaţii hilare, în care elevii urau „Trăiască 25 Decembrie!“, fără să ştie că este o sărbătoare interzisă.
Pentru un Crăciun îmbelşugat pe vremea comunismului, gospodinele făceau cele mai mari eforturi în procurarea materiei prime.
Crăciunul pe vremea lui Ceauşescu la Slatina: Moş Gerilă era singurul "moş", iar cozile la portocale şi banane erau nelipsite în fiecare an
Slătinenii trecuţi de prima tinereţe nu au uitat cum se sărbătorea Crăciunul înainte de 1989.
Cozile la produsele sosite din ţări mereu însorite precum banane şi portocale erau nelipsite an de an, la fel ca şi la Pepsi, iar Moş Crăciun era total necunoscut, acesta fiind cunoscut sub un alt nume: Moş Gerilă. Bradul se făcea cu câteva zile înainte de Crăciun, iar cadourile şi primele de la sindicatele fabricilor erau, deasemenea, nelipsite.
Dacă îi opreşti pe slătineni pe stradă şi îi întrebi despre cum se distrau înainte de 1989, majoritatea îţi vor spune că singura alternativă erau mesele “între familii” sau cu prietenii.
Crăciunul în Iaşul comunist: Miracolul cumpărării bradului şi sfânta instalaţie de iluminat meşterită în fiecare an
Românii au făcut eforturi uriaşe pentru a sărbători cum se cuvine Crăciunul în perioada comunistă. În ultimii ani ai dictaturii ceauşiste, miracolul de Crăciun era tocmai găsirea unui brad de cumpărat în piaţă. Ieşenii de vârsta a doua îşi amintesc cu melancolie amară de ultimele ierni din comunism, când lipsurile de tot felul se acutizaseră până la un nivel fără precedent.
Din acest motiv, sărbătorirea Crăciunului în condiţii normale devenise o minune în sine la îndeplinirea căreia trebuia să ia parte toată familia, cu mic, cu mare.
"Ţin minte că într-un an, în '88 sau în '89, n-au mai reuşit părinţii mei să cumpere brad. Nu mai funcţionau nici pilele, ajungeau doar câţiva prin pieţe şi se vindeau aproape instantaneu. Toată familia se resemnase că o să facem Crăciunul fără brad. În Ajun, m-au trimis pe mine în oraş să cumpăr pom, dar cred că ori voiau să-mi facă o farsă ori voiau să mă convingă că nu se poate. Aveam 11 sau 12 ani pe atunci şi am mers pe jos vreo 10 kilometri până în Piaţa Chirilă din Tătăraşi. Mai rămăsese doar o grămadă mare de crengi prin care am început să scotocesc. Am găsit un brad cam de un metru înălţime, destul de jerpelit. L-am dus acasă şi l-am împodobit şi cred c-a fost cel mai frumos brad pe care l-am avut vreodată", povesteşte Petru, un ieşean în vârstă de 37 de ani.
„Negresele” şi „Coşarii” cele mai populare jucării din Craiova
Tudora Cojocaru, în vârstă de 78 de ani, din Craiova, povesteşte că în perioada comunistă nu existau sărbători de iarnă, ci serbările pomului de iarnă.
„Îmi aduc aminte că pe data de 24, 25 şi 26 decembrie mergeam la muncă. Sărbătorile începeau pe data de 27 decembrie. Pomul de Crăciun îl împodobeam înainte de 25 decembrie, însă de frică era ţinut ascuns. Majoritatea brazilor aveau în vârf o stea, iar Moş Crăciun era Moş Gerilă. Tot timpul masa festivă se defăşura în linişte”, a povestit bătrâna.
Timişoara în comunism: vânzări cu raţia, cozi imense şi ambalaje de saloane păstrate pentru anul următor
În lipsa mall-urilor şi cluburilor care sunt pline chiar şi de Sărbători, acum câteva decenii Crăciunul era ocazia perfectă pentru a te vedea cu cei dragi. Şi, chiar dacă existau lipsuri, toată lumea „rezolva” să aibă ce pune pe masă.
De la Alimentară până la Aprozar, orice locaţie care vindea produse alimentare era luată cu asalt în zilele dinaintea sărbătorilor. Vechile magazine de fructe şi legume erau „vânate” în primul rând pentru două fructe care nu se găseau în timpul anului: portocale şi banane.
La alimentare se formau cozi imense, principalul produs căutat fiind saloanele, bomboanele de pus în bradul de Crăciun. Cozi erau şi la măcelării, însă pentru carnea de porc majoritatea orăşenilor se bazau pe rudele sau prietenii din mediul rural.
Beteală din hârtie creponată, banane ţinute pe dulap copt şi carne pe sub mână
Toţi cei trecuţi de 30 de ani îşi aduc aminte celebrele globuri colorate cu galben, roşu şi verde şi date cu sidef. La mare cinste erau cele în formă de ţurţure. Nu era casă în care în pom să nu se pună bomboane de ciocolată, turtă dulce şi beteală făcută din hârtie creponată.
„Îmi aduc aminte că ne distram tare mult cînd făceam inelele din hârtie creponată ca să le punem îm pom pe post de breteală. Tot hârtie creponată foloseam şi pentru sorcovă. Era o adevărată sărbătoare să mergem la colindat. Atunci nimănui nu-i era teamă să îşi lase copiii la colind. Lumea ne primea, iar când ajungeam acasă abia aşteptam să ne numărăm banii. Ţin minte că la un Crăciun, aveam 13 ani, am strâns bani suficienţi şi mi-am cumpărat patine“, povesteşte Simona Lungu.
Fostul mitropolit Bartolomeu Anania, în mesajul de Crăciun, de acum 13 ani: „Comuniştii n-au fost în stare să-l alunge, dar i-au schimbat numele în Moş Gerilă“
De Crăciunul anului 2000, Mitropolitul Clujului de atunci, Bartolomeu Anania, de la a cărui moarte se împlinesc trei ani pe 31 ianuarie 2014, ţinea o pastorală deosebită la împlinirea cifrei rotunde de 2.000 de ani de la venirea pe lume a lui Hristos. Bartolomeu Anania amintea că, deşi au dorit, comuniştii nu l-au putut alunga pe Moş Crăciun, ci i-au schimbat numele în Moş Gerilă.
În pastorala de Crăciun, fostul mitropolit al Clujului, Bartolomeu Anania, descria starea de fapt în care se afla lumea în urmă cu 13 ani: nelinişte, sete de bani, violenţă, sărăcie, disperare, nesiguranţă, lehamite, migraţii. O stare de fapt încă actuală, după un deceniu şi ceva.
Moş Gerilă „a murit“ în 1989
Moş Crăciun din zilele noastre este înlocuitorul perfect al lui Moş Gerilă. Moşul comunist era asteptat de toti copiii in Ajun, venea îmbrăcat în roşu, dar rareori era văzut de copii. Niciodată, însă, la televizor.
Dacă până în anul 1989, moşul comunist ne umplea sufletul cu bucurie, de atunci încoace Moş Crăciun a devenit unul aproape comercial. "Îmi amintesc pe vremea când eram copil, aşteptam cu sufletul la gură Crăciunul.
Moşul era sărac, abia dacă găsea vreo jucărie pe fundul sacului. Eram fericiţi când ne aducea portocale,sucuri, mere şi nuci" îşi aminteşte Octavian Moldovan, în vârstă de 48 de ani. " Moş Gerilă mi-a adus o singură dată o păpuşă, de plastic făcută la normă.
La acest material au participat Cristina Răduţă, Sânziana Ionescu, Mugurel Manea, Cezar Pădurariu, Andreea Mitrache, Vali Silaghi, Simona Suciu, Florina Pop, Ionel Albon.
Se încarcă comentariile...
