Corectitudine politică de tip nou

Am şi eu, ca tot intelectualul român, cunoştinţă de organizaţia specializată în vigilenţă politică şi ideologică numită ActiveWatch. Ba chiar am constatat, aşa zicând pe pielea mea, în ce constă (supra)vegherea atitudinilor şi opiniilor noastre de către vigilenta organizaţie (presupus) civică.

Nu demult, fără o minimă informaţie, ActiveWatch a acuzat Uniunea Scriitorilor de „practici staliniste“, pentru că Statutul ei prevede o Comisie de Monitorizare şi Excludere, care face, de altfel pandant, Comisiei de Validare, lucru cât se poate de normal, având în vedere faptul că, atât la admitere, cât şi la excludere trebuie să existe reguli statutare precise.

De curând, ActiveWatch a avut un nou fior ideologic, pricinuit, de data aceasta, de atitudini opuse, fasciste, adică, dar, se înţelege, la fel de incorecte politic. Noile ţinte ale domnului Mircea Toma, psiholog de profesie, dacă nu greşesc, boss al organizaţiei însărcinate cu vigilenţa, care avea pe vremuri un cabinet de consultanţă (în psihologie, nu în corectitudine politică!) pe Calea Victoriei, sunt Ana Blandiana şi Gabriel Liiceanu. Cel de-al doilea a mai avut parte de acuzaţii asemănătoare, deopotrivă de stupide. Ana Blandiana e debutantă în materie. Dacă ar exista o brumă de argument sau de dovadă în acuzaţiile ActiveWatch, m-aş referi la ele, trecând peste mirarea că două personalităţi ale căror convingeri democratice le cunosc de mult s-ar fi putut face vinovate de asemenea derivă ideologică. Cum n-am găsit în textul postat de Mircea Toma niciun argument şi nici o dovadă, nu-mi rămâne decât mirarea.

Nod în papură

O mirare revoltată. Nu prea înţeleg de ce Mircea Toma ţine cu orice preţ să fie luat drept o clonă a lui Alexandru Florian de la Institutul Elie Wiesel. De ce caută cu tot dinadinsul nod în papură unor intelectuali care n-au nici în clin, nici în mânec(ă), cu legionarismul sau cu stalinismul. Mai cu seamă că nu duc lipsă de clienţi adevăraţi. În comunicatul care punea la zidul corectitudinii politice Uniunea Scriitorilor, nu era menţionat faptul că „stalinista“ Comisie de Monitorizare îl avertizase pe unul dintre membrii Uniunii pentru a fi scris o postfaţă la o carte al cărei autor îl laudă în versuri demne de Vadim Tudor pe însuşi Căpitanul călare pe cal alb. Şi care nu numai că a trecut sub tăcere elogierea de către autor a sinistrului personaj, dar a găzduit pe blogul personal opinii cu caracter antisemit ale unor corespondenţi. Ca urmare a avertismentului, a şters de pe blog opiniile cu pricina. Dacă ar fi putut, ar fi şters cu siguranţă şi aprecierile din posfaţă la carte. Din păcate pentru el, scripta manent. Iată un caz care nu le-a tulburat câtuşi de puţin corectitudinea politică lui Alexandru Florian şi lui Mircea Toma.

„Hotărâţi-vă, nestimaţi domni!“

Ce să înţeleg eu de aici? Că există corectitudine politică şi... corectitudine politică? Ţinând de două speţe diferite? Cum poţi să-i scoţi ochii lui Andrei Pleşu, alt client privilegiat al vigilenţilor, şi să nu scoţi o vorbuliţă despre ameninţările legionaroide ale unui cândva poet care îi ameninţă public pe cei care ignoră meritele istorice ale Căpitanului et comp că îi va spânzura de limbă, când „vom veni noi la putere“?. Se vede că nu citim aceeaşi presă şi nu avem acces la acelaşi internet. Sau că avem măsuri diferite. Şi, în orice caz, contradictorii, fiindcă, de pildă, eu am fost făcut, pe rând, fascist şi stalinist. Hotărâţi-vă, nestimaţi domni! Nu pot fi concepute amândouă în acelaşi timp, chiar dacă „les extrèmes se touchent“/ „extremele se ating“. Şi căutaţi-vă clienţi noi. Cu Blandiana, cu Liiceanu, cu Pleşu sau cu, ultimul pe listă cu voia dumneavoastră, Manolescu, vă faceţi de râs. Sau de plâns. La alegere!  

„De pildă, eu am fost făcut, pe rând, fascist şi stalinist. Hotărâţi-vă, nestimaţi domni! Nu pot fi concepute amândouă în acelaşi timp“.