Copiii sub 7 ani fără părinţi nu mai pot fi aruncaţi în orfelinate. Urmează desfiinţarea căminelor

A intrat în vigoare legea care le interzice autorităţilor să mai arunce în orfelinate copiii fără părinţi mai mici de 7 ani. Asta şi în contextul în care România s-a angajat faţă de Comisia Europeană să desfiinţeze centrele de plasament până în anul 2020 .

Este oficial! Autorităţilor le este interzis să mai interneze în orfelinate copiii abandonaţi care au sub 7 ani. Asta după ce în ianuarie a intrat în vigoare noua lege a adopţiilor care majorează de la 3 la 7 ani vârsta până la care se interzice plasamentul copiilor într-un centru.

Potrivit legii, autorităţile trebuie să asigure fiecărui copil care nu are părinţi un mediu de viaţa familial. Astfel, copiii abandonaţi ar urma să îşi petreacă primii 7 ani din viaţă la rude, într-o familie substitutivă sau la un asistent maternal, şi nu în instituţii colective. Totuşi, o excepţie reprezintă copiii care au nevoie de îngrijiri speciale. Potrivit deputatului independent Oana Bîzgan, care a iniţiat modificarea legii adopţiilor, instituţiile de acest fel nu oferă condiţiile necesare unei dezvoltări armonioase din punct de vedere emoţional.

Însă la baza modificărilor stă şi o cerere a Băncii Mondiale şi UNICEF care au solicitat ca până în 2020 să fie desfiinţate toate cele 150 de centre de plasament din România. 

Cifrele arată că încă avem una dintre cele mai mari rate de copii în centrele de plasament comparativ cu restul Europei. Trecerea de la centre rezidenţiale la îngrijire familială, familii substitutive sau asistenţi maternali trebuie să se facă pentru toţi copiii aflaţi în centrele de plasament, spun experţii. „Sunt multe familii care pot avea grijă de un copil şi să primească şi bani de la stat pentru asta. Crescând vârsta, de la 3 ani la 7 ani, nu am făcut altceva decât să dăm şanse copiilor care sunt deja la asistenţi maternali şi care au împlinit 3 ani şi ar fi trebuit mutaţi în centre”, a explicat Bîzgan.

Şi statisticile publice, arată că familiile adoptatoare din România îşi doresc să înfieze copii care se dezvoltă într-un mediu de familie asemănător celui din familia naturală. Motivul: instituţionalizarea copiilor are efecte ireversibile atât asupra comportamentului, cât şi asupra dezvoltării ulterioare a minorilor. Copiii crescuţi în centre de plasament au rezultate net inferioare din punct de vedere psiho-social şi cognitiv, cu impact semnificativ inclusiv asupra IQ-ului: media pentru copiii plasaţi în familii de la maximum 6 luni e 101 şi doar 86 pentru cei plasaţi între 6 luni şi 24 de luni, 83 pentru cei integraţi între 24 şi 42 de luni. 

„Centrele rezidenţiale ar trebui desfiinţate până în anul 2020, însă asta se poate realiza treptat şi trebuie să avem un proiect deştept în sensul acesta. Ar trebui să vedem o evoluţie pozitivă la nivel de centru rezidenţial şi judeţ, numărul copiilor instituţionalizaţi ar trebui să scadă rapid astfel încât până la finalul acestei sesiuni parlamentare să avem toţi copiii sub 7 ani deja într-un mediu de familie”, a explicat Bîzgan. Cât îi priveşte pe copiii peste 7 ani, soluţia cea mai bună este cazarea acestora în apartamente sociale, unde locuiesc un număr mic de copii, care sunt îngrijiţi de 1-2 asistenţi sociali, mai spun experţii. „Este dificil să găsim atâţia asistenţi maternali pentru mii de micuţi abandonaţi. Dacă se închid mâine centrele rezidenţiale, toţi copiii aceştia ar ajunge în centrele de urgenţă, unde sunt cazaţi pentru scurt timp copiii abuzaţi, care erau în pericol grav în propria familia. Nu este o soluţie bună pentru copii” arată specialişti din Ministerul Muncii. 

Statul formează 4.000 de asistenţi maternali

Între timp, până în 2023 statul urmează să pregătească şi să angajeze în jur de 4.000 de asistenţi maternali printr-un proiect cu fonduri europene de peste o jumătate de miliard de euro. Aceştia ar putea câştiga lunar între 2000 şi 3500 de lei În condiţiile în care costurile statului român cu plasarea copiilor în centre sunt de şase ori mai mari decât dacă minorul este plasat în familia extinsă sau substitutivă şi de trei ori mai mari decât plasamentul la asistenţi maternali. 

Însă până când toţi copiii vor fi adoptaţi sau plasaţi unor familii substitutive miile de orfani internaţi sunt condamnaţi la o viaţă plină de lipsuri în centrele în care cresc. Procedurile de adopţie sunt în continuare extrem de complicate şi descurajează numeroase familii să facă acest pas.  În plus, familiile doresc să adopte copii de-o vârstă mai fragedă şi copii fără probleme de sănătate. Şi din această cauză, în 2017, de exemplu, deşi au fost declaraţi adoptabili 19.000 de copii, numai pentru 10 la sută dintre aceştia viaţa s-a schimbat în bine.

Copiii din centre sunt abuzaţi emoţional şi sexual

Lipsa personalului calificat, condiţiile mizere, aglomerarea şi abuzul (bătaie, viol, jigniri) sunt întâlnite adeseori în centrele rezidenţiale. Mai multe cazuri de abuz asupra copiilor din centre au fost făcute publice în ultimii ani.

Spre exemplu, la centrul de plasament din Oradea, copiii s-au plâns psihologului că sunt abuzaţi şi chiar agresaţi sexual, dând vina pe colegii mai mari şi pe şeful centrului. Mai mult, minorii susţineau că noaptea sunt încuiaţi în camere şi nu au voie nici măcar la toaletă. La un centru de plasament din Craiova doi copii s-au sinucis din cauza condiţiilor şi tratamentelor la care erau supuşi. De la Bârlad, dar şi din Ilfov au existat plângeri că minorii cu dizabilităţi au fost abuzaţi sexual în centrele de plasament unde erau internaţi.