Consumul de droguri la elevii de cincisprezece ani. România, 2003-2015

O dată la fiecare patru ani, un organism al Uniunii Europene realizează un studiu care evaluează consumul de droguri la tinerii de 15 ani în ţările membre. Anul acesta, pentru prima oară din 2000 încoace, consumul de droguri tari (altele decât cannabisul) în rândul acestor tineri a depăşit în România media Uniunii Europene. Este un semnal că se impune reevaluarea politicilor Statului în acest domeniu.

O să încep cu cifrele: consumul de cannabis la tinerii din România: 3% (2003), 4% (2007), 7% (2011), 8% (2015). Media consumului de cannabis în ţările UE: 21% (2003), 19% (2007), 17% (2011), 16% (2015). Consumul de alte droguri decât cannabis-ul la tinerii de 15 ani din România: 3% (2003), 3% (2007), 5% (2011), 6% (2015). Media consumului de alte droguri decât cannabis-ul în ţările UE: 6% (2003), 7% (2007), 6% (2011), 5% (2015).

Aş remarca faptul că în comunicatul oficial al Agenţiei Naţionale Antidrog[i] se face referire la faptul că, împreună, consumul de cannabis şi alte droguri ilicite este sub media europeană. Ba chiar se subliniază faptul că consumul de cannabis este la jumătate faţă de media europeană. Niciun cuvânt însă despre faptul că adolescenţii români consumă droguri tari într-un procent superior mediei UE. În plus, acestea sunt medii obţinute la nivelul întregii ţări, inclusiv regiunile rurale. În zonele urbane mari, procentele sunt, evident, mai mari. Un studiu realizat în 2014-2015[ii], pe aceeaşi grupă de vârstă (15-16 ani) în Bucureşti şi Baia Mare aducea la suprafaţă o imagine diferită: peste 12% din tinerii din aceste oraşe au consumat cannabis şi peste 8% au consumat alte droguri tari (cu 50% mai mult decât media pe ţară). Tot în Bucureşti, peste 25% din tinerii de 15-16 ani fumează zilnic (fetele mai mult decât băieţii - 27 faţă de 22%!) şi peste 20% s-au îmbătat cel puţin o dată în ultima lună (25% din băieţi şi 17% din fete).

Dincolo de tendinţa de înţeles a oricărei autorităţi de a prezenta cifrele favorabile, se găseşte, cred, o realitate a politicilor statului român în acest domeniu: în România nu se face o separare reală între droguri de periculozităţi diferite. Acţiunile de poliţie vizează consumul şi traficul de cannabis care este mult mai uşor de urmărit (1 kg de plantă uscată şi cu un miros specific este mai uşor de detectat decât 1 kg de praf). Pedepsele nu sunt semnificativ mai mici pentru consumul şi traficul de cannabis faţă de alte droguri mai periculoase, mai ales având în vedere riscurile şi beneficiile traficului - faptul că este mult mai avantajos pentru un dealer să vândă droguri puternice (mai uşor de transportat, mai scumpe, consumatori captivi, care revin o dată instalată dependenţa) decât cannabis (dependenţă mult mai rară, volum mare de substanţă, profituri mai reduse). Presa consemnează mai multe ştiri despre capturi mari de cannabis decât de alte droguri. Şi astfel, în timp ce se luptă să elimine cânepa, România pierde lupta cu heroina, cu amfetaminele, cu etnobotanicele.

Tendinţa de creştere a consumului de droguri tari înregistrată în rîndul elevilor din România este un rezultat direct al politicilor Statului care nu a implementat măsuri cu eficienţă dovedită în gestionarea fenomenului consumului de droguri - separarea pieţelor, decriminalizarea consumului, orientarea spre prevenire şi tratament în loc de combatere prin măsuri poliţieneşti. 

România a preferat mascaţii medicilor, DIICOT-ul psihologilor şi puşcăria spitalelor. Nu avem campanii profesioniste de prevenire a consumului în şcoli şi niciun centru de tratament al dependenţei de droguri la minori. Consumul este în continuare incriminat ca infracţiune. Nu există o curriculă de formare a specialiştilor în sănătate (medici, psihologi, asistenţi sociali) pentru a şti să trateze dependenţa. Aceste cifre şi politici sunt un rezultat direct al valorilor implementate la nivel de Stat şi ne înscriu în rândul ţărilor cu regimuri totalitare care pedepsesc consumatorii şi aplică preponderent măsuri represive – Rusia, China, Filipine.

Nu agreez teoriile conspiraţiei, nu cred că este cineva care profită conştient de pe urma acestei situaţii. Cauza este în noi, nu în vreo voinţă malefică externă - ne este frică să ne schimbăm şi nu avem, vorba Alcoolicilor Anonimi, „înţelepciunea de a accepta ceea ce nu putem schimba”. 

Politicienilor le prinde foarte bine electoral să se arate duri cu drogurile. Oamenii sunt încă speriaţi de un fenomen pe care nu îl cunosc şi orice apel la eliminarea completă a consumului de droguri, oricât de irealizabil, are meritul de uşura povara de anxietate a unei generaţii pentru care, în anii ’80 şi ’90, transgresarea regulilor parentale însemna alcool şi ţigări. Dar, aşa cum orice părinte de adolescent o află mai devreme sau mai târziu, este nevoie să ştii ce să interzici şi ce să permiţi. Pentru că altfel, dacă interzici tot, rişti să împingi tânărul înspre o spirală a opoziţionismului şi autodistructivităţii de bravadă. Primii paşi se văd deja.

[i] Alte elemente care se regăsesc totuşi în acest raport sunt, de asemenea, foarte importante şi creează o imagine a tinerei generaţii expusă la pericole foarte mari care decurg din lipsa politicilor publice care să protejeze tinerii. Citez:

-          Consumul de tutun zilnic în ultimele 30 zile – 19,7% faţă de 12,4% - 1 din 5 tineri de clasa a opta fumează zilnic!!!
-          Consumul vreunei băuturi alcoolice până la vârsta actuală (15 ani) este de 83,7% în rândul băieţilor (72,3% în rândul fetelor)
-          Băieţii de clasa a opta din România înregistrează un nivel al participării la jocuri de noroc pe bani în ultimele 12 luni de 22%, iar 12% joacă frecvent!!!

Elevii români fumează semnificativ mai mult decât colegii lor europeni şi consumă alcool şi jocuri de noroc la niveluri comparabile cu aceştia.

[ii] Youth In Europe, Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti, Serviciul Public „Asistenţă Socială” Baia Mare, 2016