Există preocupări pentru a economisi resursele prin tot felul de politici prietenoase cu mediul, tehnologii inovative/revoluţionare ce presupun o nouă orientare către atingerea obiectivului general de a ne transforma într-o societate a reciclării.

Cum poţi aplica acest comportament atât timp cât multe dintre produsele pe care le achiziţionăm, constatăm că au o durată de viaţă limitată, nu mai mult de doi-trei ani şi acestea trebuie înlocuite!?

Un exemplu de produs cu răspândire globală este chiar telefonul mobil al cărui soft şi/sau baterie devin ineficiente după perioada menţionată. Autovehiculele au dobândit tot mai multă electronică, ecrane, gadget-uri complicate şi vulnerabile la schimbări de temperatură sau odată cu trecerea "timpului de funcţionare".

Exemple sunt şi produsele care au invadat piaţa cu oferte tentante: electrocasnice, unelte, scule, mecanizări, produse ce şi-au atins oarecum limita de dezvoltare (acestea fiind comercializate la preţuri mici).

Spre exemplu, găsim un prăjitor de pâine sau o bormaşină de care te poţi folosi la preţuri foarte mici, 100-200 lei. În general, acestea au o durată medie de funcţionare egală cu perioada de garanţie. Dacă se defectează în aceast timp, în loc să se repare, ele se înlocuiesc cu unele noi, echipamentul stricat ajungând deşeu.

Până la urmă, toţi consumatorii se gândesc şi aleg varianta optimă din punct de vedere al costului raportat la beneficiul aşteptat. Cererea de pe piaţă ne arată că în ultimii ani, se optează pentru calitate inferioară la preţ mic.

Produsele de calitate pierd teren în faţa produselor inferioare, acestea fiind achiziţionate cu un minim efort financiar.

Întrebarea este: politica de înlocuire a produsului în termenul de garantie este prietenoasă cu mediul!? Se realizează în acest mod economisirea sau risipa resurselor!?

Retorica acestei întrebări îşi are răspunsul în viaţa noastră de zi cu zi în care eşti tentat, motivat, îndemnat să consumi. Sursele financiare nu sunt principalul obstacol deoarece există cardurile de credit, împrumuturile de nevoi personale, IFN-urile care îţi rezolvă aceste nevoi. Doar timpul destinat muncii pentru a-ţi permite toate aceste produse nu este suficient.

Companiile se arată interesate şi devin implicate în numeroase campanii pentru protecţia mediului, însă, profitul şi rezultatele financiare sunt principalul lor obiectiv.

O soluţie este dezvoltarea strategiei producătorilor în vederea determinării schimbării comportamentului consumatorului. O altă variantă este conştientizarea nevoii de schimbare din partea consumatorului, ceea ce ar conduce la îmbunătăţirea soluţiilor producătorilor pentru protecţia mediului înconjurător.

Tendinţa actuală este sharing-ul ce constă în utilizarea în comun a mai multor categorii de produse.

Vom vedea dacă această abordare va câştiga cote importante de piaţă, astfel poate exista o preocupare reală asupra consumului şi risipei. Evoluţia din ultimii ani mă duce cu gândul că viitorul poate fi unul mult mai prietenos cu mediul în care ne interesează prelevarea şi economisirea materiei.