Constituţia lui Adi Minune

Licenţa pentru furt din actuala Constituţie împiedică introducerea unei nuanţe importante: averea nejustificată.

Adrian Copilul Minune a renunţat la o obscură carieră politică în Consiliul Local al comunei Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov, pe motiv că nu mai are deloc chef ca Agenţia Naţională de Integritate să-i examineze averea şi provenienţa acesteia. ANI l-a verificat şi a constatat că între veniturile declarate şi cele afişate e o diferenţă de aproape un milion de euro. Dacă ar fi fost duse până la capăt, procedurile ar fi arătat de unde provin aceşti bani. Cel mai probabil, de la bancnotele lipite pe frunte de nuntaşi care nu ţin să primească bon fiscal. Dacă declara aceşti bani la Fisc, Adi plătea impozit şi scăpa de orice probleme. Cum nu a făcut-o, ANI a propus Comisiei speciale de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti confiscarea averii nejustificate. Şansele de succes ale Agenţiei sunt însă minime, pentru că Adi Minune este apărat de o prevedere anume din Constituţie: „Caracterul licit al averii se prezumă". Cu alte cuvinte, suntem obligaţi să prezumăm că milionul de euro al lui Adi Minune a fost dobândit fără ca acesta să comită vreo infracţiune sau vreo contravenţie.

Exemplul manelistului e însă benign şi total nevinovat. Înlocuiţi-l pe Adi Minune cu oricine altcineva şi înlocuiţi manelele cu: droguri, prostituţie, trafic de persoane, extorcare, şantaj, crimă organizată, trafic de influenţă, şpagă. Indiferent de sursa banilor, titularul lor este la fel de bine apărat de sus-menţionata prevedere din Constituţie. Tot ce a acumulat fără să fie dovedit că provine dintr-o infracţiune se prezumă că e licit şi nu i se poate confisca.

Licenţa pentru furt - cum a calificat ambasadorul SUA această pavăză constituţională - împiedică introducerea unei nuanţe importante: averea nejustificată. Nici licită, nici ilicită, ci doar nejustificată. Îndărătul căreia poate fi vorba doar de o contravenţie (ca în cazul lui Adi Minune, cel mai probabil evaziune fiscală) sau de o infracţiune (ca în cazul poliţiştilor corupţi de la Permise Auto Piteşti).

Curtea Constituţională a ridicat ieri, încă o dată, un zid în calea celor care vor să elimine această prevedere din Constituţie. A făcut-o la instigarea Consiliului Superior al Magistraturii, care a criticat intenţia preşedintelui de a lăsa în Constituţie doar atât: „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată". Motivarea celor două instanţe jurisdicţionale este aceea că, în lipsa prevederii privind caracterul prezumat licit al averii, „deţinătorul unui bun ar fi supus unei insecurităţi continue întrucât, ori de câte ori s-ar invoca dobândirea ilicită a respectivului bun, sarcina probei nu ar reveni celui care face afirmaţia, ci deţinătorului bunului". Acest argument a fost ridicat, de politicieni şi de magistraţi, ori de câte ori s-a intenţionat eliminarea acestei prevederi din Constituţie. I-aş opune următoarea aserţiune: toţi oamenii cinstiţi sunt supuşi unei insecurităţi continue, întrucât, pe logica actualei Constituţii, acumulările ilegale de averi pe care le fac unii nu pot fi dovedite total decât dacă fiecare cetăţean ar fi permanent însoţit de un procuror.