Ne-am trezit cu toţii că după ani în care statul a fost slăbit, sub-finanţat şi demonizat, astăzi avem nevoie de stat, este cel care poate gestiona o criză la această scară largă. Descoperim, de asemenea, ce era esenţial şi ce nu în vieţile noastre, precum şi felul în care depindem economic de un întreg lanţ de producţie care dacă se blochează duce la şomaj şi concedieri.

Pentru comunitatea LGBT din România situaţia nu arată deloc roză în condiţiile coronavirus. La fel ca milioane de români, şi persoanele LGBT se găsesc în plină carantină, izolate în case, respectând indicaţiile autorităţilor în încercarea de a limita răspândirea virusului.

Dacă astăzi partenerul meu se îmbolnăveşte de coronavirus şi este spitalizat, practic eu nu am niciun cuvânt de spus privind intervenţiile medicale la care este supus

Similar cu milioane de români, persoanele LGBT cu joburi în domenii ca servicii şi retail, hoteluri, restaurante, turism în general, sunt nesigure pe viitorul lor şi cel mai probabil vor intra în şomaj tehnic pe perioada crizei, lucru care are efecte asupra calităţii vieţii şi a stării economice. În condiţiile în care mulţi oameni trăiesc de la salariu la salariu, e clar că diminuarea veniturilor duce la imposibilitatea acoperirii tuturor costurilor de subzistenţă.

Există, totuşi, şi categorii mai afectate de criza coronavirus. Ca de obicei, persoanele cele mai vulnerabile se găsesc şi mai vulnerabilizate în astfel de situaţii. De exemplu, lucrătorii şi lucrătoarele sexuale nu mai pot practica munca lor în contextul obligativităţii măsurilor de distanţare socială, ceea ce înseamnă că practic mor de foame, sunt în imposibilitatea de a plăti chiria şi dacă nu au o reţea de sprijin în comunitate pot ajunge în situaţii disperate. Singura opţiune viabilă pentru aceste persoane pare a fi videochat-ul.

În aceste timpuri se vede, în acelaşi timp, şi mai accentuat, cât de importante sunt drepturile pe care le avem sau nu. Dacă starea de urgenţă decretată de preşedintele Iohannis a dus cu sine inclusiv la suspendarea exercitării unor drepturi fundamentale (libertatea de mişcare, libertatea religioasă, libertatea adunărilor publice, dreptul la educaţie, etc), în cazul cuplurilor gay situaţia se poate complica şi mai mult în absenţa unui parteneriat civil. Dacă astăzi partenerul meu se îmbolnăveşte de coronavirus şi este spitalizat, practic eu nu am niciun cuvânt de spus privind intervenţiile medicale la care este supus şi există posibilitatea nici să nu pot să-l vizitez sau să mă informez cu privire la starea lui de sănătate. Mai mult, dacă Doamne fereşte acesta moare, familia lui poate să-mi refuze să particip la înmormântare. Plus, dacă contractul de chirie al casei comune era pe numele lui, eu nu am dreptul să-l continui după deces. Practic doi oameni care împart o viaţă împreună se pot trezi separaţi, ca doi străini, nerecunoscuţi de nimeni, nici de societate, nici de stat.

(...) persoanele cele mai vulnerabile se găsesc şi mai vulnerabilizate în astfel de situaţii.

Persoanele LGBT care trăiesc cu HIV sunt de asemenea expuse în criza coronavirus. Dacă la începutul pandemiei medicul Adrian Streinu Cercel declara că în tratarea pacienţilor cu coronavirus se folosesc medicamente luate din programul naţional HIV, ulterior atât spitalul Matei Balş, cât şi Victor Babeş, ambele de boli infecţioase, au răspuns oficial că există tratament pentru toţi pacienţii care trăiesc cu HIV, iar Victor Babeş intenţiona să elibereze tratament pentru trei luni. Aceste precizări sunt importante în contextul în care persoanele care trăiesc cu HIV s-au confruntat frecvent în ultimii ani cu întreruperi de tratament (ca rezultat al incompetenţei managerilor de spital şi ministerului sănătăţii, bani existând), lucru care le afectează direct viaţa.

Aşa cum era de aşteptat, nici evenimentele LGBT programate în perioada următoare nu vor avea loc. Deja avem amânarea festivalului de filme LGBT „Serile Filmului Gay” de la Cluj, care avea să aibă loc în luna mai, dar şi a principalelor două evenimente de tip Pride, Bucharest Pride şi Cluj Pride. Angajaţii organizaţiilor LGBT lucrează de acasă în timp ce încearcă să găsească forme alternative pentru a-şi continua activitatea online. Aceste aspecte afectează proiectele aflate în implementare, plata chiriilor, a salariilor, relaţia cu finanţatorii, planificarea pentru perioada următoare, contactul şi relaţia cu comunitatea LGBT în general.

Un alt element important ţine de absenţa unui sistem de terapeuţi şi psihologi care să ofere sprijin în această perioadă dificilă, în care mulţi dintre noi se găsesc singuri şi izolaţi în case, poate confruntându-ne cu depresie, fără părinţi şi rude care să ne fie aproape, în incapacitatea de a socializa cu alte persoane LGBT în cadrul unor evenimente sociale. Persoanele LGBT sunt şi-aşa vulnerabile din acest punct de vedere, iar criza coronavirus nu face decât să accentueze situaţia, în acest moment existând doar soluţii temporare, de consiliere online, de multe ori consiliere oferită de persoane care nu sunt specializate.

Nu în ultimul rând, trebuie să amintesc şi de medicii şi asistentele LGBT care astăzi sunt în prima linie a luptei împotriva coronavirus. Aceştia merită toată aprecierea noastră şi, să sperăm, pe viitor vor primi şi drepturile cuvenite din partea statului român. 

Per total, situaţia comunităţii LGBT din România în plină pandemie este una extrem de complicată pentru că pe lângă aspectele generale, de restrângere a activităţilor pe care le putem face noi toţi, se adaugă şi o serie de probleme specifice, majoritatea generate de absenţa drepturilor şi a unei plase sociale oferite de stat. Şi noi, persoanele LGBT, stăm în casă, pentru binele general al societăţii, chiar dacă statul nu este încă pregătit să ne vadă.