Comisia de anchetă a Senatului ia atitudine!
0
Ziua împotriva violenţei asupra copilului în România este întotdeauna un prilej de reflecţie asupra rolului pe care noi toţi, ca societate, îl avem în asigurarea unei copilării ferite de pericole.
Azi, mai mult ca oricând, dincolo de a fi mereu în gardă, putem fi şi optimişti când vine vorba de siguranţa celor mici. Primele rezultate ale Comisiei de anchetă privind investigarea cazurilor de abuzuri sexuale sau a oricăror abuzuri fizice împotriva minorilor din centrele rezidenţiale: două iniţiative legislative pentru siguranţa şi protecţia lor sunt deja în procedură parlamentară.
Un raport din 2020 de la Camera Deputaţilor evidenţia că în toate centrele DGASPC analizate au existat cazuri de violenţă psihică, fizică şi/sau sexuale ale personalului angajat împotriva copiilor instituţionalizaţi. Tot de acolo, mai ştim şi că 40% din cazurile de minori dispăruţi provin din centrele de protecţie socială. Din păcate, nici după doi ani de la acel raport nu s-a făcut nimic concret pentru corectarea situaţiei.
Se comit în continuare abuzuri dintre cele mai grave în centre rezidenţiale. Date concrete le-am aflat chiar la Comisia de anchetă. Acolo, încercăm nu doar să aflăm cum, ci şi ce trebuie corectat în lege astfel încât aceste abuzuri să nu se mai întâmple niciodată … mai ales sub nasul statului …
Startul a fost dat. Prima propunere vizează monitorizarea tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie socială. Cu acordul lor, ei vor fi monitorizaţi doi ani. Vedem aşa cum se descurcă în viaţa de după instituţionalizare, problemele cu care se confruntă, care e eficienţa sistemului de acum şi ce trebuie adaptat la el. Statul trebuie să se asigure că orice tânăr care iese din sistemul de protecţie este capabil să îşi folosească potenţialul maxim; să fie bine pregătit pentru viaţa de adult independent! Nu să cadă victimă traficului de persoane, drogurilor sau organizaţiilor criminale.
A doua iniţiativă se referă direct la ce se întâmplă cu copilul vătămat sau martor din centrele DGSAPC, după constatarea abuzului. „Am ajuns în instanţă, ce se întâmplă acum? Sunt garanţii că acelui copil nu îi e teamă să spună adevărul?” În prezent, aceşti copii abuzaţi vin de mână la audierea din instanţă fix cu reprezentantul instituţiei în care a fost abuzat! De ce este asta aşa o mare problemă? Pentru că, înainte de a fi reprezentantul copilului abuzat, este reprezentant, şi subliniez, al instituţiei! Este o persoană care poate influenţa mărturia copilului în sensul minimizării gravităţii abuzului. Minorul vătămat sau martor nu trebuie retraumatizat, legea trebuie să îl apere de presiunile părţilor interesate să „dea bine” centrul rezidenţial. Şi pentru asta e nevoie de luarea unei măsuri speciale de protejare a minorului prin înlocuirea reprezentantului instituţiei cu un psiholog, care va oferi consiliere de specialitate minorului pe toată durata procedurilor judiciare!
Sunt măsuri bune, identificate de Comisia de anchetă după luni de audieri şi dezbateri cu reprezentanţii instituţiilor publice şi ai organizaţiilor neguvernamentale. Mai avem multe de făcut. E cert însă că suntem pe calea cea bună.
Se încarcă comentariile...
