Într-o lume reală, ţine de evidenţă că în penitenciarele de la noi nu există, în mod obiectiv, condiţii adecvate pentru o cercetare ştiinţifică, în urma căreia să se realizeze lucrări cu caracter ştiinţific. Mult mai rezonabil/logic ar fi fost de admis că în penitenciar se pot realiza, pe bune, lucrări artistice, care nu presupun desfăşurarea unor activităţi riguroase de documentare şi cercetare specifice lucrărilor ştiinţifice.

Dar, legea executării pedepselor nu acordă reducerea pedepsei cu 30 de zile/bucată lucrare decât pentru „operele” ştiinţifice. Arta a fost ignorată, ca de obicei...

Aşa fiind, VIP-urile de România aflate în închisoare s-au prins imediat de şmecherie: potrivit ştiinţei artimeticii, la 12 bucăţi „lucrări ştiinţifice”, se scade un an din pedeapsă (12x30=360). Deci, hai să ne ştiinţificăm, dacă arta nu rentează.

În ultima vreme, pare că laboratoarele de cercetare ştiinţifică s-au mutat în penitenciare, atât de multe „lucrări ştiinţifice” au fost „realizate” şi „omologate” (pe ce criterii?), cu consecinţa eliberării mai rapide din închisoare.

La un moment dat, te şi gândeşti că, pentru a stimula cercetarea ştiinţifică din România, ar fi util ca, dacă nu toţi, măcar marii cercetători să fie băgaţi vreo câţiva ani la închisoare. S-ar putea să plouă cu Nobeluri.

Soluţia normală a farsei cu valul de „lucrări ştiinţifice” elaborate în penitenciare, prin care se insultă inteligenţa omului obişnuit, este de a i se pune capăt imediat.

De aceea, la Ministerul Justiţiei există în aceste zile o iniţiativă de modificare a legii în sensul eliminării dispoziţiei care prevede scăderea din durata pedepsei închisorii a câte 30 de zile pentru fiecare „lucrare ştiinţifică”.

Iniţiativa Ministerului Justiţiei urmează un principiu cu încărcătură ştiinţifică: nodul gordian se taie, nu se desface, că de aia e nod gordian.

Uau, dezbateri intense şi mari îngrijorări la CSM. Ce ne facem, vor oamenii să efectueze, în penitenciar, cercetare ştiinţifică şi noi îi descurajăm? Păi, nu-i aşa, de ce am făcut noi investiţiile grandioase din puşcării si am dotat fiecare celulă, la alegere, cu minilaboratoare de fizică, biologie, chimie, parapsihologie, etc. etc. pe zeci şi sute de metri pătraţi, ca să rămână acum nefolosite de deţinuţii descurajaţi să mai cerceteze ştiinţific?

O mică observaţie: ar fi fost de preferat ca la fel de intens să se fi discutat la CSM şi cu privire la necesitatea obligării la plata de daune către stat a magistraţilor ale căror măsuri sau hotărâri au dus la condamnarea României prin nenumărate hotărâri ale CEDO.

În fine, se obiectează că prin eliminarea din lege a dispoziţiei care face posibilă scăderea din durata pedepsei închisorii a câte 30 de zile pentru fiecare „lucrare ştiinţifică” (=muncă intelectuală) ar fi discriminaţi cei care muncesc intelectual faţă de cei care muncesc fizic, deoarece în lege a fost păstrată o prevedere care avantajează munca fizică. Mai precis, prevederea potrivit căreia 4 zile muncite se consideră 5 zile executate, sau, după caz, la 3 zile muncite se consideră 4 executate ori la 2 nopţi muncite se consideră 3 zile executate (art. 96 al. 1 lit a-c din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor).

În primul rând, acea prevedere nu se referă doar la munca fizică, ci la muncă, în general.

În al doilea rând, ca să nu mai existe niciun fel de temeri că e discriminare, ar putea fi eliminată din lege şi respectiva prevedere care permite, în cazul muncii prestate, scăderea din pedeapsă a mai multor zile decat cele efectiv executate. Atunci, şi munca fizică, şi cea intelectuală ar fi tratate la fel: fără deduceri suplimentare de zile de pedeapsă pe motiv de muncă prestată.

Dacă munca, fizică sau intelectuală, prestată în închisoare ar trebui recompensată în vreun fel, recompensa nu ar trebui să constea în scăderi de zile din pedeapsă, ci în diverse facilităţi, astfel cum sunt deja prevăzute de lege, respectiv în art. 98 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor, din care cităm:

Persoanelor condamnate care au o bună conduită şi au dovedit stăruinţă în muncă sau în cadrul activităţilor educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, al instruirii şcolare şi al formării profesionale li se pot acorda următoarele recompense:

   a) ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate anterior;

   b) suplimentarea numărului convorbirilor on-line;

   c) suplimentarea drepturilor la pachete şi/sau vizite;

   d) suplimentarea dreptului la vizită intimă (...);

   e) permisiunea de ieşire din penitenciar pentru o zi, dar nu mai mult de 15 zile pe an;

   f) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile, dar nu mai mult de 25 de zile pe an;

   g) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile, dar nu mai mult de 30 de zile pe an.

Aceste recompense sunt suficiente şi pentru munca, fizică sau intelectuală, prestată în detenţie. Ele nu ar mai trebui dublate, ca în prezent, de scăderea din pedeapsă a unor zile neexecutate efectiv. Am putea învăţa asta din lecţia dată de VIP-urile care au testat sistemul şi i-au găsit slăbiciunile.

 Text de Dan Mihai       

Dan Mihai este jurist şi membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki din anul 2001. Domeniile de expertiză: legislaţie penală, transparenţă decizională, acces la informaţiile de interes public, libertate de exprimare