Am ajuns acasă pe la 3 dimineaţa şi până la 6-7 am stat lipit de televizor şi am privit îngrozit toată desfăşurarea de forţe.
 
A fost teribil, oricărui om normal i se făcea pielea de găină. Tăceam şi purtam un gând bun pentru cei care aveau nevoie. Cam atât ne rămăsese.
 
Dar, Colectiv - intensitatea, fenomenul în sine, nu este doar despre acea noapte nenorocită. E mult mai mult. Este despre o Golgotă a societăţii româneşti.
 
#Colectiv este despre...
- "avem totul sub control", în timp ce victimele incendiului mureau cu zile în spitalele care nu îi puteau trata;
- politicieni incompetenţi, care iau decizii nu în funcţie de interesul public, ci de cum arată ei mai bine electoral;
- ignoranţa unor autorităţi, care mereu sunt luate prin surprindere de orice lucru care se abate de la mersul lin al vieţii.
 
Vă sună cunoscut? Mie chiar da! Acelaşi comportament îl observ la nivel înalt şi în această perioadă. În logica de a funcţiona a mai marilor ţării, după 5 ani, în plină pandemie, nu s-a schimbat nimic.
 
#Colectiv a mai fost şi despre...
- apă chioară vândută în spitale pe post de dezinfectanţi;
- oameni care au mers cu arsuri grave în spital, dar au murit de la viermii care au ajuns să colcăie pe rănile lor;
- afaceri dubioase cu ramificaţii până în cele mai mari zone de influenţă ale statului;
 
Mai pe scurt: un stat capturat, care nu a fost şi nu este în stare sa aibă grijă de proprii lui cetăţeni.
 
Ce ştim după 5 ani despre problemele astea? Mai nimic: 2-3 declaraţii cu securitatea naţională în sus şi în jos, însă cam atât. Gargară.
 
Criza prin care trecem acum este un Colectiv prelungit şi continuu. Care ne arată, din păcate, că statul român este în acelaşi punct. Incapabil de misiunea lui fundamentală: să îşi apere cetăţenii.
 
Următoarea tragedie ne va lua şi ea prin surprindere?