Chestiunea

Asociaţia „Coaliţia pentru familie” a inundat mass-media luni, 23 mai, prin vocea prezentatoarei de radio şi teve Liana Stanciu, anunţând predarea unei scrisori semnate de 3 milioane de cetăţeni pentru a propune un referendum pentru modificarea unui articol din Constituţia României, art. 48, alineat 1, pentru a înlocui termenul de „soţi” cu exprimarea „bărbat şi femeie”.

Cum se adunau semnăturile? La colţ de stradă

Un timp destul de lung, la intersecţia unde locuiesc, în weekend, o fată şi un băiat, probabil liceeni, stăteau sub un cort şi abordau oamenii, solicitându-le semnături în acest sens. M-am întrebat atunci de ce, în loc să primească bani de la această asociaţie, cei doi nu făceau voluntariat, de pildă, la o casă de copii, abandonaţi de familiile pentru care, îndemnaţi de părinţi, îşi consumau timpul. Dar aleseseră fie banii, fie sfatul părinţilor.

Interesul religios, printre altele

Am intrat curios pe site-ul asociaţiei şi am numărat, dintre cele 26 de asociaţii membre, câteva cu scop declarat religios – fie el ortodox sau catolic: Asociaţia „Părinţi pentru Ora de Religie – APOR”, Asociaţia Familiilor Catolice din România „Vladimir Ghika”, Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, Asociaţia Christiana, Asociaţia Ieromonah Arsenie Boca, Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni / Şcoala Brâncovenească, Asociaţia „Tineretul Ortodox Român”, Asociaţia „Rost”, Asociaţia „Lăcaşuri Ortodoxe”. Aceasta fără a le căuta şi pe celelalte de astfel de simpatii.

Declaraţii multe şi importante, acţiune unică şi neglijabilă

Am găsit totuşi şi câteva iniţiative foarte bune, de protecţie socială a famiilor şi copiilor, cum ar fi: locuinţe pentru familii, stimularea natalităţii, protecţia persoanelor vârstnice etc. Totuşi, dintre toate aceste scopuri declarate, nici una nu a fost pusă în practică, rămânând doar la stadiu de iniţiativă. Ceea ce a fost pus în practică printr-o mobilizare general şi costisitoare din punct de vedere al resurselor (cine a participat la asemenea acţiuni ştie ce costuri înseamnă aceasta), a fost aceasta SINGURĂ: înlocuirea termenului de „soţi” cu cel de „bărbat şi femeie”.

Nimic despre abandonul şcolar, despre copiii instituţionalizaţi, nimic despre protecţia femeilor agresate domestic. Nimic. Doar o mare mobilizare, pentru un principiu: înlocuirea termenului de „soţi” cu exprimarea „bărbat şi femeie”. O manifestare de eforturi comune, de cheltuieli remarcabile (inclusiv cele de publicitate), pentru un singur manifest. Care, cu cheltuielile unui referendum, să fie statuat.

De fapt, întreaga agitaţie cu 3 milioane de oameni nu constă decât din crearea artificială a unei spaime. Crearea artificială a unui duşman comun – parteneriatul civil între persoanele de acelaşi sex.

Curajul opiniei

Aş fi vrut să o văd pe Liana Stanciu sau Vlad Miriţă (şi el personalitate a coaliţiei) să declare răspicat că se opun legiferării parteneriatului civil între persoane de acelaşi sex. Că nu le place că Grecia (stat cu cetăţeni ortodocşi) sau Italia (stat cu cetăţeni catolici) le-au legiferat. Că ei nu vor asta şi să participe la dezbateri şi manifestări publice. 

Dar să te foloseşti de familie şi să-i înveţi, de fapt, pe oameni, ce înseamnă familie, că până acum am trăit cu toţii într-o eroare constituţională, şi trebuie ca ei şi coaliţia lor cu tot să pună lucrurile la punct mi se pare o ipocrizie jenantă. 

De parcă ar spune că, modificând Constituţia, vor scădea copiii abandonaţi, analfabetismul, violenţa în şcoală – pe care de altfel coaliţia le prezintă pe site – sau că toate acestea au fost provocate nu de familiile formate din „bărbat şi femeie”, ci din doi „soţi”, cu sexe incerte.

Prostie omenească?

Însă, ca în povestea lui Creangă despre prostia omenească, în care nevasta plânge când vede drobul de sare care, cu siguranţă, îi va omorî copilul dacă va cădea, Coaliţia plânge din toţi bojocii că parteneriatul civil între persoane de acelaşi sex va omorî familia tradiţională românească, de la Traian şi Decebal, uitând că tracii erau poligami, de la Herodot citire (Istorii, V, 5-8).

Un act de putere

Dacă am fi pasionaţi de conspiraţii, ne-am putea imagina că Biserica (ca instituţie) se foloseşte de această coaliţie şi de 3 milioane de oameni pentru a modifica un text legislativ laic. ESTE UN ACT DE PUTERE, în numele unor valori care nu mai sunt demult respectate, nici de Biserica însăşi.

Dar nu suntem pasionaţi de conspiraţii şi doar ne întrebăm de unde atâta ipocrizie, să ne ascundem după declaraţii, după resurse impresionante de oameni şi de bani, pentru a ne demonstra PUTEREA. De a demonstra că, dacă vrem şi ne mobilizăm, declarăm. Dar atât. Fără să facem, de fapt, nimic pentru nimeni. 

Nu se va îndrepta, de fapt, nimic

Căci mă îndoiesc că, după ce vom accepta cu toţii, aşa cum vor ei, că „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”, se îndreaptă, bunăoară, situaţia celor 66,1% din familiile din mediul rural care nu au venituri suficiente pentru traiul de zi cu zi. Se îndreaptă faptul că unul din opt copii din satele româneşti merge uneori sau întotdeauna la culcare flămând, în creştere cu 2% (în 2013) faţă de 2012. Sau că procentul celor care se duc întotdeauna la culcare flămânzi s-a dublat la 4% faţă de 2013 (câteva cifre statistice aici).

Este doar o statistică. Dar care se poate uşor îndrepta cu un efort similar celui ipocrit de mai sus.