Centrele de reţinere şi arestare preventivă din România mai au nevoie de investiţii pentru a asigura respectarea drepturilor omului pentru arestaţi, deşi au beneficiat în ultimii ani de fonduri pentru diverse îmbunătăţiri. Condiţiile din aresturi şi modul în care este aplicată legislaţia în domeniu au fost discutate săptămâna trecută la Bucureşti, în cadrul unei întâlniri organizate de APADOR-CH, cu sprijinul Ambasadei Olandei, la care au participat reprezentanţi ai IGPR, Avocatului Poporului, politicieni, jurnalişti, reprezentanţi ai societăţii civile. Evenimentul a încheiat un proiect în cadrul căruia APADOR-CH a vizitat mai multe penitenciare şi aresturi din ţară, monitorizând condiţiile de trai şi respectarea noilor prevederi legislative intrate în vigoare în acest an.

După doi ani de tergiversări, în martie 2016 a fost adoptat Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate. Acest regulament a adus o serie de drepturi noi pentru persoanele private de libertate în centre de reţinere şi arestare preventivă, cum ar fi dreptului la comunicare online (articolul 253), dreptul la vizită intimă (articolul 249), dreptul de acces la biblioteca (articolul 265) şi dreptul de a presta o muncă neremunerată în cadrul Centrului (articolul 257).

Înainte de a respecta aceste drepturi, însă, aresturile româneşti mai au încă nevoie de investiţii în asigurarea condiţiilor minime de igienă. Rapoartele Avocatului poporului, făcute după vizitele efectuate în diverse aresturi din ţară, menţionează că adesea camerele de deţinere sunt iluminate necorespunzător, nu au grupuri sanitare proprii, au o igienă precară, au mobilier vechi sau curţile de plimbare nu sunt amenajate. Magda Constanţa Ştefănescu, adjunct al Avocatului Poporului pentru domeniul privind prevenirea torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante în locurile de detenţie, a mai menţionat şi că ar mai fi loc de îmbunătăţire a comunicării cu reprezentanţii IGPR, care uneori refuză să ofere documentele cerute de reprezentanţii Avocatului poporului, în momentul în care vizitează aresturile.

Concluziile Avocatului poporului după vizitele în aresturi sunt similare cu cele din rapoartele APADOR-CH. În plus, Maria Nicoleta Andreescu, director executiv APADOR-CH, a vorbit şi despre lipsa corelări legislaţiei cu posibilităţile reale de implementare a acesteia în sistem, precum şi despre aplicarea selectivă a prevederilor legale secundare în activitatea de zi cu zi din aresturi.

Vedem că există investiţii, unele serioase, unele insuficiente. La nivel declarativ există intenţii de a merge mai departe, de exemplu la Cluj se fac demersuri pentru un arest nou, dar este nevoie de mai multă atenţie cu privire la modul în care se adoptă şi se aplică legislaţia. Trebuie să existe legislaţie terţiară, dar şi resursele necesare ca să aplici prevederile respective. Există practica de a legifera fără a vedea dacă acele reglementări au cum să fie puse în practică, din punct de vedere al resurselor.”, a spus Maria Nicoleta Andreescu.

Directorul APADOR-CH a dat de exemplu cadrul legal care prevede că încătuşarea arestaţilor la scoaterea din arest este o excepţie, în timp ce practica cotidiană arată că poliţiştii încă aplică un ordin intern din 2005, care spune că încătuşarea se face la fiecare scoatere din arest. 

O altă necorelare între legislaţie şi practică este imposibilitatea foştilor consumatori de droguri de a primi tratament cu metadonă cât timp se află în arest. Spre deosebire de penitenciare, unde acest lucru este permis, personalul din aresturi refuză de ani de zile, inexplicabil, distribuirea de metadonă, în condiţiile în care Agenţia Naţională Antidrog, care gestionează tratamentele substitutive, se află tot cadrul în Ministerul de Interne ca şi aresturile.

Maria Nicoleta Andreescu a punctat şi despre necesitatea transparenţei poliţiei:

La nivelul poliţiei, comparativ cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor, există o lipsă de transprenţă, spre exemplu noi nu ştim, putem doar să estimăm numărul arestaţilor din ţară, în timp ce ANP publică aceste cifre periodic. Nu ştim nici care sunt procedurile prin care persoanele arestate sunt transferate dintr-un arest în altul, nu ştim cât ne costă un arestat, ştim cât costă hrana pentru că e furnizată tot de penitenciare, dar nu ştim în rest cheltuielile cu aresturile”, a conchis directorul APADOR-CH

Subcomisarul Marius Claudiu Iaru, reprezentat al IGPR, a declarat că „există  51 de centre de reţinere şi arestare în toată ţara, câte unul în fiecare judeţ şi 11 în Bucureşti. Circa 1000 de arestaţi sunt custodiaţi în prezent, ceea ce reprezintă 61% din capacitatea centrelor de reţinere şi arestare.”

Subcomisarul Iaru a amintit că datorită programului de investiţii derulat în ultimii ani în centrele de reţinere, în prezent toate camerele de arest din ţară au aparate de aer condiţionat şi că până la finele anului se vor mai face investiţii şi reparaţii ale reţelelor de utilităţi din aresturi, igienizări şi înlocuiri de cazarmament. „Pentru asigurarea unui spaţiu de 4 mp de persoană, la nivelul IGPR s-a creat un mecanism de monitorizare a centrelor şi în funcţie de situaţie se dispune transferarea persoanelor la centrele limitrofe astfel încât să nu fie afectată buna desfăşurare a procesului penal.”, a conchis subcomisarul Iaru.

Atât APADOR-CH, cât şi Avocatul Poporului au ţinut să puncteze că deşi camerele de deţinere sunt dotate cu aparate de aer condiţionat, acestea nu funcţionează în unele locuri, deoarece reţelele electrice ale aresturilor nu sunt dimensionate pentru noile consumatoare. Subcomisarul Iaru a admis că asta  este o situaţie în curs de remediere, cauzată de faptul că aparatere de aer condiţionat au fost achiziţionate din fonduri norvegiene, dar aceste cheltuieli nu au fost corelate la timp şi cu investiţiile din fonduri interne, pentru redimensionarea reţelelor electrice. În privinţa lipsei corelărilor legislative, subcomisarul Iaru a dat asigurări că acestea se află în diverse stadii de rezolvare.

Deputatul PNL Gabriel Andronache, prezent la dezbatere, a declarat că pentru îmbunătăţirea legislaţiei referitoare la măsurile alternative de detenţie, PNL a depus deja un proiect de lege care să îmbunătăţească legislaţia existentă. De asemenea, deputatul Andronache a îndemnat IGPR să solicite fondurile necesare pentru îmbunătăţirea condiţiilor din aresturi şi pentru achiziţia de echipamente necesare în implementarea noilor măsuri legislative – de exemplu achiziţia de brăţări electronice pentru arestaţii la domiciliu.

Subcomisarul Iaru a primit în timpul dezbaterii mai multe sugestii de la reprezentanţi ai serviciilor de mediere sau de la specialişti în protecţia copilului, interesaţi de condiţiile de arest pentru minori, şi a promis că le va transmite mai departe.

Dezbaterea despre condiţiile din aresturi precum şi proiectul de vizitare a aresturilor s-au realizat cu sprijin financiar olandez. Myrthe Feddema, reprezentanta Ambasadei Olandei la Bucureşti, a explicat că a finanţat proiectul APADOR-CH deoarece Olanda, ca ţară membră UE, preţuieşte schimburile profesionale între specialiştii din cele două ţări, în domeniul respectării drepturilor omului în spaţiile de deţinere. „Munca poliţiştilor, atât în România, cât şi în Olanda, este încărcată de responsabilitate, deoarece persoanele care ajung în aresturile poliţiei sunt de regulă persoane necondamnate şi deci beneficiază de prezumţia de nevinovăţie”, a spus doamna Myrthe Feddema.

Pentru detalii, consultaţi rapoartele APADOR-CH despre condiţiile din aresturi şi penitenciare.