Cioloş, UE şi agricultura

Întrebarea e: va putea face ceva Dacian Cioloş pentru a debloca situaţia?

Dacian Cioloş a fost un nume pomenit destul de des în campania electorală, dar peste care s-a aşternut tăcerea în ultimele săptămâni. Şi asta, deşi portofoliul pe care i l-a rezervat Jose Manuel Barroso, "prim-ministrul" Uniunii Europene, este unul de maximă importanţă: cel de şef al Agriculturii din spaţiul comunitar, reprezentând 27 de state.

Surpriza alegerii lui Cioloş a fost enormă. Nu pentru că acest portofoliu ar fi o pălărie prea mare pentru fostul ministru al Agriculturii din Guvernul Tăriceanu II, ci pentru că acest post a revenit României. Raţionamentul e simplu: comisarul european peste un domeniu provine, de regulă, dintr-o ţară care chiar gestionează bine acel domeniu în interior.

De exemplu, comisarul de Finanţe nu poate fi livrat de un stat caracterizat prin harababură financiară. Pe aceeaşi logică, nu poţi pretinde portofoliul european pe Justiţie atâta vreme cât în ţara ta corupţia e în floare. Ca să ai grijă de agricultura Europei Unite, trebuie mai întâi să ai grijă de agricultura ţării tale.

Experienţa în domeniu este un factor extrem de important. De exemplu, nemţilor poţi să le dai cu încredere Metalurgia şi Construcţiile de Maşini. Scandinavii sunt o garanţie la Justiţie, iar spaniolii la Turism. Francezii sunt doctori în Agricultură. Nu întâmplător, vocea lor a contat decisiv la alegerea lui Cioloş, care - prin pedegree şi prin studiile sale - este considerat pe jumătate francez.

Întrebarea e: ce model de agricultură va aplica Dacian Cioloş: pe cel european sau pe cel românesc? Nu de alta, dar trecerea sa prin ministerul de profil de la Bucureşti n-a urnit niciun centimetru căruţa rablagită a agriculturii româneşti.

De altfel, tot ce putem oferi noi Europei, în acest domeniu, este reţeta falimentului perfect, a dezorganizării totale. Doar dacă arunci o privire peste câmpiile patriei, îţi dai seama că noi avem mai multă pârloagă decât culturi agricole. Milioane de hectare, cu un potenţial ridicat, sunt abandonate buruienilor.

Şi mai gravă este harababura proprietăţii. Colectivizarea a distrus ordinea funciară din perioada interbelică, perioadă în care fiecare ştia care-i terenul lui, de unde începe şi unde se termină. Reforma din anii '90, în loc să repare nedreptatea istorică din anii '50-'60, a încurcat lucrurile şi mai mult. Neocomunismul funciar practicat de regimul Iliescu, bazat pe ura de clasă faţă de „chiaburimea" interbelică, a avut rolul de a avantaja „chiaburimea roşie", bine plasată în CAP-uri şi în IAS-uri.

Necazul e că problema n-a fost rezolvată nici până acum. Milioane de hectare de pământ nu pot fi lucrate pentru că sunt ale tuturor şi ale nimănui. Retrocedarea - cu acte în regulă, nu cu hârtii de mână - s-a împotmolit prin primării, iar Guvernul se face că nu vede. Există oameni care vor să vândă teren agricol şi oameni care vor să cumpere teren agricol. Unii au nevoie de bani, ceilalţi vor să-şi întemeieze ferme. Şi unii, şi alţii trebuie să-şi pună pofta-n cui: tranzacţia nu se poate face.

Întrebarea e: va putea face ceva Dacian Cioloş pentru a debloca situaţia? Altfel spus, va reuşi să facă de la Bruxelles ce n-a putut face de la Bucureşti? Sigur, el se va ocupa de-acum de agricultura Europei, nu de cea a României. Dar un sfat ne-ar putea da, ca să ieşim din labirintul ăsta! Nu de alta, dar şi România e parte a Europei pe care o reprezintă domnul Cioloş...