Cine se mai cere la un viol?

Din nefericire, cercul de relaţii al respectivului afemeiat nu s-a rezumat doar la jurnaliste şi la cameriste.

În mod explicabil, acuzaţiile cameristei din New York, în urma cărora directorul FMI a fost arestat, au declanşat o serie de rememorări, fie a unor alte tentative de viol, fie a unor momente mai romantice, în care protagonistele au simţit vraja made in France a irezistibilului Dominique Strauss-Kahn. Experienţele personale au valoarea lor, mai ales în momente de acalmie mediatică. Scandalul Moni-Iri devenise banal, subiectul Oana cu Pepe se fâsâise, iar congresul PDL şi soarta lui Boc sunt chestiuni care ne-ar fi plictisit îngrozitor, dacă nu ar fi apărut de peste Ocean bomba arestării şefului FMI.

Femeile care l-au cunoscut pe Strauss-Kahn se întrec acum să povestească felul în care francezul, precum şarpele Kaa, a încercat să le sucească minţile, nu prin hipnoză, ci prin nobila artă a seducţiei. Din nefericire, camerista de la Sofitelul din Manhattan a dat peste altă ipostază a cuceritorului, satirul violent şi nesătul care aşteapta gol puşcă, doar-doar apare menajera ca să aibă şi el ce viola pe ziua respectivă.

Dar cercul de relaţii al res­pectivului afemeiat nu s-a rezumat doar la jurnaliste şi la cameriste. De pildă, a cunoscut o femeie mai sărăcuţă, precum România. Bărbaţii cu care s-a ţinut în ultimii ani au minţit-o cu toţii că nu va avea de-a face cu criza mondială şi i-au mâncat zestrea. Apoi a venit recesiunea şi i s-a spus să strângă cureaua. A fost obligată şi la un împrumut de vreo 20 de miliarde de euro de la Dominique. În cele din urmă, a simţit direct seducţia FMI. Din două în două luni, se pomeneşte că îi trece pragul unul, Franks, care îi spune cât lapte să dea la copii, îi cere să plătească mai mult la căldură şi la curent şi, mai ales, să vândă din casă ce i-a mai rămas. Zăpăcită de atâta seducţie, Românica s-a topit toată şi nu-i mai iese din cuvânt. Zice că aşa e bine. Şi-a dat şi cămaşa de pe ea, a rămas desculţă, dar nu se lasă. FMI îi cere mai mult, spunându-i la ureche ce mult o iubeşte şi cât de bine îi va fi cândva, nu se ştie când, dar cu siguranţă numai după ce va face tot ceea ce i se comandă pe un ton ferm, dar seducător.

Chestiunea e că, în zonă, FMI nu este atât de plin de succes. Vecina Ungaria, când s-a simţit pipăită pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale, i-a dat cu poşeta în cap de nu s-a văzut. Nici coana Bulgarie nu-l prea suportă prin bătătură şi niciuna dintre venerabilele doamne nu se plânge că ar duce-o mai rău ca sărmana Românie.

Acum, depinde şi de fiecare în parte cum îşi reperează onoarea. România a căzut secerată sub farmecul uşor fanat al FMI. D-aia nu ne mai trebuie nimic. Nu avem nevoie de Guvern, că primim toate mutările în plic de la Fond. Nici Parlament nu ne trebuie, pentru că ordinele se execută nu se discută. De fapt, nu ne interesează nici viitorul. Totul este să ne ţină FMI în braţe, să ne mângâie dulce şi să ne arate drumul drept, pentru că noi, cu mintea noastră puţină şi rătăcită, nu suntem în stare să o facem. Dacă menajera din New York s-a opus, noi oferim cu drag România spre viol.