Drama poliţistei care a atacat sistemul politic într-o poezie: Parcă am semnat contract cu moartea la începutul şcolii

Tânăra poliţistă din Paşcani care a scris o poezie critică la adresa sistemului politic a fost pe punctul de a-şi pierde viaţa în primăvară când a fost implicată într-un accident rutier cu maşina de serviciu. A stat săptămâni în şir internată în spital. Tatăl tinerei a murit când a auzit de accidentul în care a fost implicată fiica lui.

Anul trecut, în luna aprilie, poliţista din Paşcani, Andrada Voicu, în vârstă de 28 de ani, a fost la un pas de a-şi pierde viaţă în timp ce se afla într-o misiune într-o maşină a poliţiei care avea grave probleme tehnice.  

Tânăra a fost internată în spital la Secţia de terapie intensivă şi i s-au prescris 300 de zile de recuperare.

În data de 3 aprilie 2019, tânăra poliţistă ieşeancă alături de doi colegi, poliţistul Iulian David şi câinele de urmă, Sav au plecat într-o misiune cu o autospecială a Poliţiei din Paşcani cu scopul de a găsi o fetiţă care dispăruse. 

Agenţii au văzut moartea cu ochii după ce  „autospeciala” marca Dacia Solenza a fost implicată într-un accident rutier.

În urma impactului, Andrada a zburat prin portieră, agentul Sav prin gemul lateral şi agentul David a rămas încarcerat la volan. Tânăra poliţistă a suferit suferit o fractură de femur stâng, unul dintre pomeţi i-a fost zdrobit, iar la Urgenţe medicii i-au găsit o hemoragie în abdomen. 

Tatăl ei, plecat din ţară, când a auzit vestea a făcut un infarct şi a murit, Andrada, aflată în stare gravă la terapie intensivă, nu a putut participa la înmormântare, 

La un an după accident, toţi trei au revenit la datoria, mai puţin maşina. Dacia, veche de 15 ani, a fost data la casat după accident.

După ce a revenit la muncă, în mai 2019, Andrada a văzut că nimic nu s-a schimbat şi a avut o ieşire publică pe pagina de socializare în dezvăluit că tatăl ei a murit la scurt timp după ce a aflat de accident. 

„Maşinile morţii. Cu astfel de autoturisme sunt trimişi unii poliţişti la evenimente. Neinscripţionate, cu semnale luminoase/acustice neomologate.

În timp ce pe pagina oficială a Poliţiei Române se postează în fiecare zi fotografii cu domnişoare care au buzele un pic mai mici decât colacul de la wc, cu dinţi perfect aliniaţi si zâmbete mişto, cu autoturisme noi si sclipitoare, noi ne pierdem dinţii, picioarele, vieţile, de parcă la începutul şcolii de poliţie am semnat contract cu moartea, nu cu instituţia în sine.

Cui îi pasă de faptul că stăm internaţi la ATI cu fracturi deschise, cu dureri sfâşietoare, cu hemoragii cerebrale, rugându-ne pentru vieţile noastre şi aşteptând să treacă perioada critică, pentru a şti sigur că vom scăpa cu viaţă?

Cui îi pasă că tata a murit după ce a auzit de accidentul meu?

Nimănui. Toţi cei „mari” care ne-au asigurat de sprijinul lor, ne-au întors spatele şi ne-au lăsat amanet. Nu ne mai întreabă nimeni dacă suntem/vom mai fi oameni normali, sau dacă am rămas cu sechele. Nu îi pasă nimănui că cel puţin un an din vieţile noastre ne va fi furat de spitalizări, operaţii şi recuperare.

Domnilor/doamnelor care ne conduceţi, îl mai ţineţi minte pe colegul nostru de la Suceava, care a fost înjunghiat de zeci de ori? Dar pe ceilalţi colegi care au murit cu zile? Căci noi ne aducem aminte şi aprindem lumânări pentru ei. Aţi vuit în toată ţara, că veţi face, că veti drege, că ne veţi ajuta cu legi care să ne protejeze, că vom avea dotări şi maşini care să ne ofere siguranţă. Aţi făcut căcatul praf. Situaţia e aceeaşi în fiecare zi.

Domnilor/doamnelor care ne conduceţi, dumneavoastră aveţi impresia că cerem prea mult?

Eu sunt de părere că îmi cer doar dreptul la viaţă. Că nu trebuie să ne facem serviciul în sicrie pe 4 roţi.

Nu vreau să mor la serviciu din cauza incompetenţei unora. Mai am o viaţă lungă(sper eu) în faţă şi vreau să mi-o trăiesc decent şi frumos. Nu cu frica de-a urca într-o cocină cu pretenţie de maşină.

Îmi doresc din tot sufletul să existe karma, iar celor vinovaţi de situaţia în care ne aflăm noi, „talibanii” din stradă (aşa cum ne numea un superior), să li se întoarcă. Eventual, să le iasă pe ochi.

Iar celor care se bucură atunci când află despre faptul ca poliţiştii mor cu zile, le doresc sănătate. Că-i mai bună decât toate”, este mesajul postat de Voicu, în luna mai, pe Facebook. 

Andrada Voicu a depus jurământul în 2014 şi fost încadrată ca ofiţer de poliţie în 2016. După patru ani a avut tragicul accident în care a fost la un pas să-şi piardă viaţa.

Mărtuirea VIDEO a Andradei Voicu: 

Tânăra poliţistă, martoră a nedreptăţii sistemului, a descris, folosind cuvinte dure, furia pe care o resimte faţă de clasa politică: 

„Atârnăm de-un fir de aţă.

#rezistăm, dar ce folos, 

Când suntem minţiţi pe faţă

Şi toate-s cu susu-n jos?

Şi murim de frig şi sete

Şi ne trec prin corp fiori

Când ni se citesc pamflete

Cu şi despre infractori.

Plângem şi ne cerem dreptul

De-a trăi civilizat, 

Însă nu-i emis decretul- 

Cică trebuie semnat.

Cine morţii voştri sunteţi, 

Să vă bateţi joc de noi?

Şi de ce tot voi vă plângeţi 

Când vă batem cu noroi?

Voi nu meritaţi nici ţara

Şi nici apa ce o beţi

Colcăiţi de haimanale

Şi corupţi cu epoleţi!

Colcăiţi de-atâta fală

Şi ieşiţi pe post trumfaşi, 

Când de fapt, băgăm de seamă, 

Sunteţi "decât" proşti şi laşi.

Ne-aţi furat dreptul la viaţă! 

Cine dracu' sunteţi voi, 

Să ne râdeţi nouă-n faţă, 

Şi să ne huliţi pe noi?

Ia staţi jos şi luaţi aminte:

România nu-i a voastră! 

Profitaţi de bunătatea

Şi de neputinţa noastră

Ne-aţi mâncat pe dinăuntru

Şi ne-aţi pus în inimi smoală, 

Aţi venit aici cu gândul

Să vă transformaţi în boală.

Aţi şi reuşit, pesemne, 

Să îmbolnăviţi poporul

Însă azi, poporul geme

Când îşi vede tricolorul.

Doar atât ne mai rămâne:

Să ne luăm în piept cu boala

Hai, deşteaptă-te, române, 

Că ne fură ăştia ţara!”, a scris poliţista, pe contul personal.