Check Media: Un regal al speculaţiilor despre „războiul americano-chinez” şi rolul României

Dezbaterea privind necesitatea şi detaliile introducerii noilor standarde 5G în reţelele de telefonie mobilă şi internet din România durează de aproape doi ani. În 2020, sub influenţa teoriilor conspiraţiei legate de pandemia Covid-19, în diferite ţări au început să fie răspândite zvonuri privind nocivitatea frecvenţelor 5G pentru organismul uman, manifestată în diverse moduri.

În România, o parte importantă a dezbaterii s-a axat pe oportunitatea implementării 5G cu aportul companiei chineze Huawei, prezentă pe piaţa românească de telecomunicaţii şi IT. O poziţie intransigentă împotriva Huawei a fost adoptată de către Statele Unite, prin intermediul ambasadorului Adrian Zuckerman, care şi-a exprimat în repetate rânduri opinia, atât verbal, cât şi în scris. În replică, în presa românească au început să apară materiale în care companiei Huawei îi este luată apărarea. La unul dintre aceste articole ne vom referi în continuare. Este vorba despre un editorial apărut sub titlul ”Cum alunecă România în războiul americano-chinez”, şi publicat pe 18 august pe portalul on-line Cotidianul.

Analiza titlului

Titlul materialului, prezentat anterior, stimulează alarmismul şi face parte dintr-o tendinţă a oponenţilor participării României în sistemul de alianţe occidentale (NATO, parteneriatul strategic cu SUA) de a exagera sau de a inventa pericole la adresa securităţii României. În acest caz, în particular, avem de a face cu o manipulare cu termenul-cheie ”război”, intenţia fiind aceea de a arăta că din cauza alianţei cu SUA, vom ajunge în prima linie a unui ipotetic război între aceasta şi China. Asta în condiţiile în care cele două state, cel american şi chinez, continuă să rămână principalii parteneri economici unul pentru celălalt, iar actuala criză în relaţiile bilaterale are toate şansele să fie rezolvată în următorii ani. 

Vezi si Check Media: Tehnologie, Pandemie, Minciuni şi Propagandă  - Partea I

Exagerarea impactului pe care confruntarea dintre SUA şi China îl poate avea asupra României intră în acelaşi registru de manipulare cu sentimentele publicului românesc precum prezentarea pierderilor umane pe care forţele noastre armate le-au avut în timpul executării misiunilor sub egidă NATO în Afganistan, Irak şi alte ţări drept victime ale ”subordonării” ţării unor interese străine. În acelaşi timp, aşa-zisul ”război americano-chinez” este numit ca atare, în titlu, pentru a se evidenţia că SUA este cea care atacă, a i se transmite cititorului gândul că americanii au pornit încă un război imperialist, de expansiune. Un alt scop este de a arăta că SUA este singură în confruntarea ei cu China, ceea ce nu este adevărat, având în vedere relaţiile tumultuoase ale Chinei cu UE, în special pe plan comercial, dar şi poziţia multor state occidentale faţă de chestiuni precum tratamentul aplicat uigurilor sau situaţia din Hong Kong.

Context

De aproape doi ani, în România este în desfăşurare o dezbatere publică intensă şi, pe alocuri, conflictuală, despre trecerea la reţelele 5G de internet şi telefonie mobilă. Principalul măr al discordiei este participarea companiei chineze Huawei în procesul de dotare cu mijloacele tehnice necesare implementării noilor frecvenţe. Poziţia principalului aliat şi partener extern al României, Statele Unite, este că ţara noastră ar trebui să se orienteze spre alte companii decât Huawei, întrucât aceasta din urmă ar fi legată de statul comunist chinez, care se face responsabil de o serie de abuzuri, crime şi comportamente inadecvate, precum tratamentul inuman aplicat de autorităţi populaţiilor din regiunile Xinjiang şi Tibet, politica de escaladare a confruntărilor militare în Marea Chinei de Sud, anularea de facto a autonomiei Hong Kongului şi încălcarea drepturilor omului în această regiune, politica de subordonare faţă de Beijing a statelor aflate în curs de dezvoltare prin intermediul creditelor, practicarea de atacuri cibernetice împotriva unor infrastructuri sensibile ale statelor occidentale, confruntarea economică şi comercială cu UE şi, mai ales, cu SUA. Poziţia americană a fost exprimată în repetate rânduri de către ambasadorul SUA la Bucureşti, Adrian Zuckerman. În editorialul ”Huawei merge în direcţia greşită – corupţie, infracţiune şi comunism”, publicat pe site-ul ambasadei SUA la Bucureşti, Zuckerman numeşte Huawei ”inculpată pentru furt de proprietate intelectuală, conspiraţii, fraudă cibernetică, fraudă bancară, afaceri necinstite sau pentru că a ajutat Iranul să evite sancţiunile menite să oprească ţara de la finanţarea terorismului.” Potrivit reprezentantului SUA, problemele Huawei nu s-ar reduce doar la cele legate de acţiunile guvernului care o controlează, ci s-ar referi şi la modul în care compania însăşi lucrează: ”Pe lângă nenumăratele acuzaţii penale împotriva companiei şi a filialelor sale, Huawei nu are o structură transparentă a acţionariatului său, este profund neetică şi nu poate fi trasă la răspundere de niciun sistem judiciar imparţial din China.”

Fals narativ

Esenţa mesajului transmis de autor este că SUA încearcă atragerea României într-un ”război” cu China, iar preşedintele Iohannis ar fi adoptat punctul de vedere al Germaniei, care, la rândul ei, nu-şi doreşte să se implice în conflictul americano-chinez şi ar fi lăsat SUA singură în faţa Chinei.

Vezi si Check Media: Tehnologie, Pandemie, Minciuni şi Propagandă - Partea a II-a

Autorul interpretează răspunsul dat de preşedinte unui jurnalist care i-a solicitat opinia privind apelul secretarului de stat al SUA Mike Pompeo de a se constitui o coaliţie internaţională pentru a da un răspuns acţiunilor agresive ale Chinei pe arena internaţională. Se speculează că răspunsul preşedintelui României ar însemna, de fapt, un refuz de a da curs invitaţiei lui Pompeo. Articolul citează spusele lui Iohannis: „Este evident că balanţa geopolitică de putere se schimbă, cum se schimbă şi balanţa geopolitică economică. Aceste lucruri ne afectează şi pe noi; poate nu aşa direct ca pe alţii, dar toată lumea este afectată de schimbările în balanţa puterii globale. În consecinţă, am luat act de această declaraţie (declaraţia lui Mike Pompeo – nn), vom face o evaluare şi vă asigur că diplomaţia română are capacitatea să analizeze şi să dea un răspuns pe măsură la aceste schimbări geopolitice.” Autorul afirmă că întrebarea la care a răspuns preşedintele Iohannis a fost ”aranjată”. Toate argumentele sale în susţunerea acestei afirmaţii sunt, de fapt, nişte mostre de speculaţie: ”construcţia subtilă a răspunsului – începută prin considerente cu referiri la teoria politică şi terminată printr-un refuz al cererii americane deghizat în trimiterea problemei către ministerul de externe („diplomaţia română”), ca una neimportantă pentru cel ce nu pregetă a se prezenta drept arhitect unic şi decident suprem al politicii externe româneşti – indică o reacţie pregătită dinainte. Chiar şi limbajul grandilocvent în raport cu stilul obişnuit al vorbitorului, şi mai ales stângăcia anumitor expresii preluate din vocabularul ştiinţelor politice, sugerează un text compus de experţi şi memorat de Preşedinte, pentru a fi apoi reprodus cu o anumită aproximaţie. Or, nu se putea pregăti răspunsul fără să se fi aşteptat întrebarea.” Astfel, autorul ia un răspuns atent şi precaut, care nu conţine vreun refuz sau accept, ci indică angajarea diplomaţiei române de a munci pentru identificarea celei mai bune linii de comportament a statului român, drept o ruptură a României cu SUA privind problema Huawei. Însă nu o ruptură pe cont propriu, ci dictată de Germania: ”Este, însă, o atare poziţie manifestarea de voinţă a preşedintelui Iohannis, ceea ce, raportat la Declaraţia comună cu preşedintele Trump, din 2019, profund contrară nu numai intereselor chineze, dar şi celor germane, ar sugera un joc la două capete, sau prin gura Bucureştiului a vorbit chiar Berlinul? Observatorii sunt divizaţi cu privire la aceste ipoteze. În orice caz, cu toţii sunt de acord că răspunsul dlui Iohannis este cel puţin pus de acord cu dna Merkel, dacă nu chiar dictat de aceasta.” Nu este adus niciun nume de ”observator”, niciun citat, care să le demonstreze cititorilor existenţa unor asemene analize, în suportul aserţiunii că răspunsul preşedintelui ar fi fost ”pus de acord” cu Angela Merkel, sau chiar ”dictat de aceasta”. Speculaţiile sunt construite în aşa fel încât să convingă aproape la fel de intens precum faptele, se practică manipularea prin apelul la autoritatea unor lideri mondiali precum fostul preşedinte al SUA Jimmy Carter, care ar fi oferit în timpul mandatului său răspunsuri precum cel al lui Iohannis pentru a indica nedorinţa ca un anumit subiect să mai fie adus în discuţie într-un cadru formal de discuţii sau negocieri între state. Speculaţiile continuă, cu invocarea interesului personal al lui Mike Pompeo şi Adrian Zuckerman, ”pe surse”, de eliminarea companiei Huawei din România şi jocul SUA cu diferiţi actori politici de la Bucureşti (guvernul PNL, condus de Ludovic Orban, şi PSD-ul condus de preşedintele Camerei Deputaţilor, Marcel Ciolacu), jonglarea între aceştia pentru a-şi atinge interesul de a vedea compania chineză înlăturată din proiectul 5G în România. Este invocată o lege privind securitatea cibernetică, promovată de guvern în august, şi desemnată drept ”lege anti-Huawei”, fiind aduse acuzaţii neprobate de încălcare a Constituţiei României. Autorul consideră că, de fapt, nu ar avea vreo importanţă ce companie aduce tehnologia 5G în România, deoarece toate ne-ar afecta în mod egal: ”cum toate tehnologiile 5G, indiferent de producător sunt similare, urmează că insecuritatea cu care ameninţă ele (şi care se manifestă, potrivit unor opinii, nu doar în câmpul ciberneticii) nu diferă de la furnizor la furnizor. Că guvernele străine controlează furnizorii sau că furnizorii controlează guvernele, este cam acelaşi lucru din perspectiva siguranţei cumpărătorilor din România.”. Observăm, din nou, sintagma ”potrivit unor opinii”, generalizată în editorial. Nu ni se spune niciodată cine sunt emitenţii acestor opinii, nu avem vreo certitudine asupra adevărului afirmaţiilor făcute. Autorul speculează că secretarul de stat Mike Pompeo nu ar fi vizitat, recent, România, ci doar Polonia, din cauza ipoteticei poziţii ambigue a preşedintelui României privind chestiunea 5G, o afirmaţie extrem de puţin credibilă dată fiind natura relaţiilor româno-americane.

Date factuale

Chiar autorul scrie, în finalul editorialului, că preşedintele Iohannis,  fiind întrebat din nou despre chestiunea securităţii cibernetice, a oferit un răspuns din care reiese angajamentul României de a respecta prevederile memorandumului româno-american semnat în 2019, cu ocazia vizitei la Casa Albă. Numai că acest fapt este prezentat, din nou, în stilul unei conspiraţii, ironic, cinic şi zeflemitor: ”Văzându-se lăsat în ofsaid de „monstruoasa coaliţie” Orban-Ciolacu, favorabilă demersului legislativ cerut de SUA, coaliţie împotriva naturii moşită de ambasadorul Zuckerman, Klaus Iohannis a ieşit repede la o nouă conferinţă de presă, pentru a răspunde unei alte întrebări aranjate şi a anunţa că a sărit înapoi în barca americană din cea germană. Chiar dacă mai lasă încă diplomaţilor români să analizeze chemarea războinică a lui Mike Pompeo, nu se îndoieşte că Huawei va fi gonită din România cât de curând în baza legii iniţiată de guvernul său liberal (L. Orban) şi adoptată de parlamentul său social-democrat (M. Ciolacu). Germania mai poate aştepta.”

Concluzia editorialului vine să încoroneze opera de construire a unei naraţiuni paralele celei reale: ”Devin, însă, tot mai clare jocul la două capete al Preşedintelui Republicii, şi salturile mortale, de pe un trapez geopolitic pe altul, ale lilipuţilor politici care conduc în tainică înţelegere pseudo partidele politice româneşti.”.

Autorul este nevoit să prezinte ultima declaraţie a lui Iohannis, pentru a justifica întregul material, şi ideea transmisă: preşedintele şi guvernul român nu desfăşoară o politică externă stabilă, predictibilă, în interesul poporului român, ci una oscilatorie, sfâşiată între Washington şi Berlin, dar, în ultimă instanţă, în interesul companiilor americane.

Acest demers se bazează pe o asumpţie nedemonstrată, neacoperită cu date factologice, aceea că preşedintele Klaus Iohannis ar fi un exponent al intereselor Germaniei şi ar acţiona după cum îi ”dictează” cancelarul german. Încă de la învestirea preşedintelui în primul mandat, această acuzaţie i-a fost adusă de nenumărate ori. Publicului românesc nu i s-au oferit, însă, niciodată alte dovezi în acest sens decât apartenenţa lui Klaus Iohannis la etnia germană.

În acelaşi timp, dorinţa perfect normală şi în concordanţă cu angajamentele internaţionale ale României de a-şi asigura securitatea energetică prin alegerea unor parteneri care să nu o pună în pericol este prezentată drept ”implicarea într-un război americano-chinez”. Se practică o judecată voit rudimentară, grosier simplificată şi axată pe simularea unor efecte nefaste ale alianţei strânse, în materie de securitate, între România şi SUA.

Tehnica dezinformării

Articolul dezinformează prin construcţia unui narativ plin de scenarii conspirative, care, însă, nu sunt probate prin altceva decât nişte ipotetice ”surse”, ”experţi” şi alte asemenea entităţi neverificabile. Practic, cititorul este îndemnat să-l creadă pe autor doar pe baza numelui său şi a autorităţii epistemice proprii. Autorul îşi construieşte povestea prin intermediul speculaţiilor neacoperite, şi care depăşesc cu mult limitele unor simple supoziţii bazate pe anumite fapte, scenarii de evoluţie probate. Pentru a convinge, autorul îşi îmbracă speculaţiile în haina stilistică a limbajului frust, a jongleriilor frazeologice, de genul ”Cu alte cuvinte, parafrazându-l pe Tudor Arghezi, „o şapcă primim şi alta vorbim!”, ”ghici ciupercă cine-i!”, şi altele.

Despre sursă

Cotidianul a fost fondat în 1991 de către Ion Raţiu, ca primul ziar privat din România. Până în 2009 şi în perioada 2016-2018 a apărut în format tipărit, iar din 2018 este din nou în format online pe portalul www.cotidianul.ro. 

Autor: Dan NICU