Check Media: Proruşii spun lucruri trăsnite

Periodic, propaganda rusă din România reciclează personaje nefrecventabile care s-au făcut remarcate prin poziţii anti-occidentale şi extremiste, prezentându-i ca adevăraţi patrioţi români, iar mesajele pe care aceştia le transmit drept adevăruri în ultimă instanţă.

Este şi cazul fostului deputat PSD Liviu Pleşoianu, un erou mai vechi al propagandiştilor ruşi de limbă română. La fel ca în alte cazuri, este vorba despre o răbufnire pe Facebook a fostului parlamentar, preluată într-un material care amplifică efectul denigrator al postării. Obiectul atacului este ambasadorul Statelor Unite ale Americii, Adrian Zuckerman, şi, prin extensie, ţara pe care o reprezintă. Pleşoianu pretinde că din moment ce există un litigiu între o companie privată, reţeaua comercială Walmart, şi justiţia americană, rezultă că ”cea mai mare corupţie de pe Planetă este chiar în ţara care ne tot ceartă pe noi că suntem foarte corupţi” (adică SUA, în viziunea autorului). Articolul realizat pe baza postării lui Pleşoianu îl laudă pe fostul pesedist, care ”completează cu o palmă dată ambasadorului Zuckerman, cel care, cel care, cu un tupeu nemaivăzut, face acuzaţii de corupţie şi pune la cale ”reforma” din Justiţie.”

Avem de a face cu un exemplu tipic de whataboutism, procedeu de manipulare bazat pe o eroare logică, ”tu quoque” (”şi tu”, lat.), cunoscut şi ca argumentum ad hominem (argument împotriva omului) – în care argumentul oponentului nu este demontat printr-un contra-argument, ci este discreditat prin atacarea comportamentului său ca fiind incompatibil cu argumentul prezentat. În cazul prezentat aici, mai mult, avem un tu quoque însoţit de un neadevăr, asta deoarece din problemele pe care le are o companie privată, una dintre cele mai mari din SUA, cu justiţia americană, nu rezultă că SUA este coruptă. Din contra, vedem cum justiţia americană ia măsuri atunci când este cazul.

Una dintre sperietorile preferate ale propagandei ruse atunci când vine vorba despre pretinsul pericol reprezentat de Statele Unite ale Americii pentru România este George Soros. Uneori, se pare că producătorii de conţinut aflaţi în serviciul Rusiei rămân în pană de idei în ceea ce-l priveşte pe Soros, şi de aceea pescuiesc statusuri de Facebook din care fac materiale de aşa-zisă presă. Este şi cazul unui material în care este deplânsă participarea la revoluţia din 1989 pentru că Nicolae Ceauşescu ar fi înlăturat de la putere ”pentru a fi înscăunat George Soros, singurul Preşedinte real al României de 31 de ani!”. Isteria anti-Soros a fost folosită în scopuri politice atât în Ungaria, cât şi în alte ţări din Europa Centrală şi de Est, însă era oarecum marginală în România până când a fost readusă în prim-plan ca urmare a adoptării unor poziţii anti-occidentale în perioada în care Liviu Dragnea a deţinut preşedinţia PSD. În prezent, o dată cu aparenta distanţare a PSD de zona anti-occidentală, dar şi cu noua guvernare de centru-dreapta, subiectul Soros devine din nou unul marginal, care răbufneşte din când în când, însă propaganda rusă este nevoită să-l menţină artificial pentru a putea fi utilizat la turaţii maxime în caz de necesitate.

Că tema Soros este suptă din deget şi supravieţuieşte, în prezent, doar în zona hiperconspiraţionistă observăm din următorul material identificat, din care aflăm, nici mai mult, nici mai puţin, că în zilele revoluţiei din 1989, George Soros s-a aflat la Bucureşti împreună cu... Vladimir Putin. Autorul acestei teze este un alt personaj util propagandei ruse, Mircea Dogaru, colonel, istoric, şeful unei asociaţii de ofiţeri în rezervă care a servit de-a lungul anilor drept pion al partidei naţionaliste anti-occidentale în diferite momente-cheie – de exemplu la a doua suspendare a fostului preşedinte Băsescu, în 2012, atunci când a organizat manifestaţii de protest. Întorcându-ne la subiectul prezenţei lui Putin şi a lui Soros la Bucureşti, e de notat stilul conspiraţionist în care se prezintă aceste informaţii, neoferindu-se niciun alt detaliu care să le confirme: ”Ce căuta, pe 19 decembrie 1989, locotenent-colonelul Vladimir Putin la Hotelul Athénée Palace şi George Soros, la braţetă cu Silviu Brucan (Saul Brukner) la Universitate, în faţa Facultăţii de Istorie (...)?”

De cele mai multe ori, asemenea ”informaţii” ajung să fie crezute pentru că nu le demontează nimeni, iar tăcerea în privinţa lor e luată drept un semn al confirmării. Dar absenţa dovezilor, a mărturiilor documentare de orice tip lasă afirmaţiile în cauză în zona gratuităţii – iar căutarea probelor şi indiciilor care să le infirme i-ar face pe cei care le-au lansat să spună că împotriva lor are loc o campanie de mascare a ”adevărului”. Este exact mecanismul după care lucrează conspiraţiile, unul pe care propaganda rusă din România îl foloseşte în avantajul ei. În cazul celor trei materiale luate în discuţie în acest material, naraţiunile anti-corupţie şi anti-Soros sunt folosite ca o măciucă pentru a lovi în SUA, în absenţa altor subiecte mai percutante în această perioadă.