Aflăm că: peste 50 de cadavre carbonizate au fost găsite într-o închisoare din sudul oraşului Tripoli; peste 200 de cadavre în descompunere au fost descoperite într-un spital abandonat din capitala Libiei; unul dintre fiii lui Gaddafi avea în garaj mai multe maşini, printre care un Fiat ultimul răcnet; în palatele dictatorului african au fost găsite - uau! - bijuterii de aur şi băi placate cu marmură; în frigiderele tiranului erau cantităţi imense de carne.

O comparaţie e inevitabilă. Ştiţi ce se spunea la Televiziunea Română Liberă începând din 22 decembrie 1989, după ce „informaţiile" fuseseră mestecate mai întâi de Radio Europa Liberă? Că: securiştii lui Ceauşescu îi împuşcau pe răniţi în spitalele din Timişoara; unei mame i-a fost scos copilul din burtă cu baioneta, iar cadavrul micuţului a fost fotografiat alături de cel al mamei; când se sătura de violat artiste, Nicu Ceauşescu răpea copii şi îi ţinea ostatici; palatele tiranului erau pline cu robineţi de aur; câinii odiosului, Corbu şi Şarona, mâncau carne de calitate, la care poporul nu avea acces.

Neroziile spuse atunci vor rămâne în antologia dezinformării. Unele erau minciuni sfruntate (povestea cu robineţii de aur), altele făcături ordinare (cadavrele din sceneta „mama şi copilul" nu aparţineau unor martiri ai Revoluţiei şi nici nu erau victime ale represiunii ceauşiste, ci zăceau de prin noiembrie în Cimitirul săracilor din Timişoara, fiind dezgropate doar pentru şedinţa foto-video).

Au existat şi exagerări populiste, centrate pe luxul în care trăiau Ceauşeştii. Faptul că aceştia aveau frigiderul plin cu salam, brânzeturi şi cârnaţi era de neacceptat, aşa cum în aceste zile este o oroare să descoperi maşinile clanului Gaddafi. Fie vorba între noi, nu-i exclus ca întreg parcul auto al feciorilor lui Gaddafi să fie eclipsat de Bugatti-ul lui Costeluş Căşuneanu, o biată beizadea moldoveană. Iar petrecerile date de odraslele princiare de la Tripoli să se ofilească în faţa nunţii somptuoase a lui Cristi Borcea, manelistul de la Dinamo.

Mă uit la imaginile libienilor fericiţi că a căzut tiranul Gaddafi şi deja le plâng de milă bieţilor africani. E bine să-şi trăiască momentul de euforie, dar nu le-ar strica să ştie ce-i aşteaptă. Din cenuşa unei dictaturi sălbatice nu se vor ridica apostolii dreptăţii, ci tot felul de oportunişti şi profitori care vor pune mâna pe frâiele statului, inclusiv pe bogăţiile sale. Petrolul va fi vândut pe ochi frumoşi, în folosul privat al guvernanţilor-rebeli, aşa cum a fost vândut Petromul nostru de către regimul de sorginte fesenisto-revoluţionară.

Mulţi dintre rebelii de azi vor folosi pozele de la revoluţia anti-Gaddafi pentru a obţine privilegii neruşinate. La mare căutare va fi certificatul de rebel, aducător de terenuri, spaţii comerciale, rentă pe viaţă, demnităţi în stat, scutiri de impozit şi gratuităţi de tot felul. Aclamaţi de întreaga naţiune ca eroi eliberatori, unii rebeli - de regulă, foşti tovarăşi ai lui Gaddafi - se vor dovedi a fi ticăloşi de mare clasă. Noi am trecut prin asta, deci cunoaştem scenariul. Iar modelul românesc pare să fie universal: fericiţi că am scăpat de balaur, suntem prea orbi pentru a vedea lupul care se ascunde în blana de oaie.