Centrul pentru Jurnalism Inexistent

Cum să pretinzi că reprezinţi breasla jurnaliştilor, dar să n-ai habar că în Capitală  există presă locală?

Recentele turbulenţe de la vârful companiei noastre, de care aţi auzit probabil din gura blogărilor avizi de bârfe, m-au împiedicat să dau o replică unei minciuni lansate de dna Ioana Avădani de la Centrul pentru Jurnalism Independent. Acum două săptămâni, dânsa declara, senină ca o zi de primăvară, că în Bucureşti n-ar exista presă locală! Declaraţia era citată, ca opinie de „specialist", într-o amplă analiză publicată de www.paginademedia.ro.

Timp de două săptămâni n-am putut răspunde la această dezinformare. Nu fiindcă plecarea managerului-fondator şi demisiile câtorva directori, în urma unui conflict cu patronatul, m-ar fi lăsat fără grai. Şi nici pentru că aş fi rămas mut de mirare în faţa mizeriilor anonime scoase la lumină de vântul schimbării. În fond, asemenea momente de cumpănă sunt inevitabile în evoluţia oricărei organizaţii care ajunge să numere peste o mie de suflete şi o cifră de afaceri cu opt zerouri.

Lipsa mea de reacţie are un motiv mult mai obiectiv. Şi anume că „gazda" sus-citatei afirmaţii a fost mai ocupată, în ultimele zile, cu evenimentele din sediul „Adevărului" decât cu adevărul propriu-zis. Să nu fiu înţeles greşit.

N-am ce-i reproşa amicului Petrişor Obae (responsabilul site-ului cu pricina) întrucât înţeleg perfect cum judecă un jurnalist-proprietar de blog. Omul trăieşte din audienţă şi trebuie să se descurce pe cont propriu. Iar pentru cineva care-şi măsoară succesul cu ajutorul contorului de accesări, un subiect precum scandalul dintr-o redacţie va fi totdeauna mai atractiv decât orice problemă a presei locale.

Dar să revin la teoria dnei Avădani. Că n-are dreptate, o ştie orice bucureştean care a citit măcar unul dintre ziarele gratuite ce au apărut
de-a lungul vremii în Capitală. Mai întâi a fost „Compactul", apoi „Ringul", iar de un an şi jumătate există „Adevărul de Seară". Distinsa colegă n-o fi auzit de primele două publicaţii, una închisă în plină criză, iar cealaltă având mai degrabă aspectul unui tabloid. Dar să nu-i fi picat niciodată în mână ziarul nostru?

Singura explicaţie ar fi că dânsa nu circulă cu metroul, cu autobuzul sau cu tramvaiul, nu calcă prin benzinării sau prin aeroporturi, nu-şi face cumpărăturile la mall sau la supermarket. În aceste condiţii, nu pot trage decât concluzia că dna Avădani locuieşte la New York, nu la Bucureşti!

Cum să pretinzi că reprezinţi breasla jurnaliştilor, dar să n-ai habar că în Capitală apare cotidianul local cu cel mai mare tiraj din ţară? Cum să vorbeşti în numele unui ONG care se ocupă să împartă burse şi traininguri în străinătate, dar să n-ai minime cunoştinţe despre presa autohtonă? Cum să-ţi dai cu părerea despre ce fac alţii, când tu n-ai scris în viaţa ta un rând memorabil? Ca atare, cred că dna Avădani trebuie să-şi schimbe puţin titulatura: director executiv la Centrul pentru Jurnalism Inexistent!