Celula joianei

După cum am semnalat ieri, soţia mea s-a dus într-o tabără de creaţie la Foieni, judeţul Satu Mare. Acolo, a văzut un lucru foarte trist.

Trebuie să ştiţi că Noémi este un mare iubitor de animale. Văzînd ea un grajd, s-a îndreptat instantaneu spre acesta. Acolo rumega o vacă bătrînă pe care se vedea că se bucură nespus soţiei mele. Ea a mîngîiat-o, a dezmierdat-o şi joiana a mugit după ea cînd în sfîrşit a lăsat-o.

Stînd de vorbă cu gazda, Noémi aflase că văcuţa stă de doi ani în grajd: nu are voie să pască pentru că nu ştiu ce lege stipulează asta. Animalul obişnuit cu lumina soarelui, cu aerul liber, cu mişcarea este nevoit să stea înăuntru pe un lanţ oricum mai scurt decît libertatea. Nu îndrăznesc s-o lase nici măcar în curte fiindcă se tem că ar fugi în stradă şi atunci oamenii ar primi o amendă usturătoare.

Noémi venise acasă aproape plîngînd. Cum poţi tu să ţii ditamai animalul încontinuu în grajd cînd el ar avea nevoie de tot ce am enumerat mai sus? Cum poţi să dai aşa o lege? Cum nu te gîndeşti la implicaţiile acesteia?

Întrebări care necesită răspuns şi încă grabnic.