Cei mai lei dintre lei

0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Adevărul“ vă arată care au fost cele mai valoroase bancnote româneşti aflate în circulaţie în diverse perioade ale ultimilor 131 de ani.

Mâine se împlinesc 131 de ani de la emiterea primei bancnote româneşti, bancnota de 20 de lei pusă în circulaţie la 19 ianuarie 1881 şi urmată la scurt timp de cele cu valoarea de 100 şi 1.000 de lei.  De atunci şi până în prezent, banii româneşti au trecut prin multe momente cruciale: s-au luptat cu inflaţia, şi-au pierdut din valoare şi din zerouri, au trecut prin războaie, prin revoluţii şi prin reforme monetare.

O parte din istoria lor stă în cronologia extrem de agitată a bancnotelor care în diverse perioade ale celor 131 de ani au fost cele mai valoroase aflate în circulaţie. Înainte de „hârtia" de 500 de lei ilustrată cu figura poetului Mihai Eminescu, cea mai valoroasă bancnotă care circulă în prezent în România, au mai existat încă şaisprezece care au deţinut supremaţia.

Anii de început ai sistemului monetar românesc au fost caracterizaţi prin stabilitate. Bancnota de 1.000 de lei emisă în 1881, având pe revers efigia împăratului Traian, a rămas cea mai valoroasă aflată în circulaţie vreme de 50 ani, fiind cea mai longevivă din istoria României.

Albastru de „Bălceşti"

Economia României a fost zguduită puternic de cele două războaie mondiale şi de criza financiară declanşată în 1929. Inflaţia a scăpat de sub control, şi asta a însemnat o devalorizare din ce în ce mai accentuată a leului. În 1931, cea mai mare bancnotă avea valoarea de 5.000 de lei, în 1945 ajunsese la 100.000 de lei, iar la începutul anului 1947 a fost tipărită bancnota cu cele mai multe zerouri din istoria leului românesc, având o valoare de 5.000.000. 

Românii n-au apucat să umble decât o jumătate de an cu zeci de milioane în buzunare, întrucât a venit stabilizarea monetară făcută de comunişti în iunie 1947. Cea mai valoroasă bancnotă a devenit atunci cea de 1.000 de lei, avându-l pe avers pe Tudor Vladimirescu.

Din 1950, pe banii de 1.000 de lei a apărut Nicolae Bălcescu, iar în 1952 s-a pus în aplicare o nouă reformă monetară. Cea mai valoroasă a devenit bancnota de 100 de lei, ilustrată tot cu figura lui Nicolae Bălcescu şi rămasă „la putere" până în 1991. Este, probabil, bancnota imprimată cel mai adânc în mintea generaţiilor trecute de 40 de ani, cu tot cu albastrul ei spălăcit. „Bălcescu", aşa cum era numită în popor hârtia de 100 de lei, a circulat prin mâinile românilor vreme de 39 de ani, fiind a doua cea mai longevivă bancnotă din istoria României.

Milioanele post decembriste

A venit Revoluţia din decembrie 1989 şi cei care aveau teancuri de „bălceşti" sub saltea s-au temut de furia dezlănţuită a poporului. Emil Cico Dumitrescu, „emanat" al Revoluţiei, susţine că în seara de 22 decembrie, pe o stradă de lângă Televiziune au ieşit saci de bani dintr-o gură de canalizare, aruncaţi, probabil, de îmbogăţiţii regimului ceauşist.

Românii n-au mai vrut să vadă însemne comuniste în faţa ochilor şi banii au fost schimbaţi şi ei. La începutul lui 1991 a fost emisă bancnota de 500 de lei, cu chipul lui Constantin Brâncuşi, iar câteva luni mai târziu cea mai valoroasă bancnotă a devenit noua „hârtie" de 1.000 de lei, înfăţişându-l pe Mihai Eminescu. Din 1992 până în 1994, cea mai râvnită bancnotă a devenit cea de 5.000 de lei, cu Avram Iancu.

Inflaţia îl cocoşase de-a binelea pe apaticul leu românesc tot aruncându-i zerouri în spate. Din doi în doi ani, Banca Naţională mai scotea câte o nouă bancnotă, mai colorată şi mai mare decât tot ce era la acel moment în circulaţie. Cine s-a însurat în 1994, cu bancnota de 10.000 de lei în piept s-a însurat. Iar cine a fost ginerică în 1996, parcă-l vede şi acum pe nunul mare cum scoate un „Enescu" de 50.000 de lei din fişic şi i-l pune la rever. Din 1998 până în 2000, cea mai mare a fost „roşia" de 100.000 de lei, cu Nicolae Grigorescu pe ea. Din 2000 până în 2003, Aurel Vlaicu, imprimat pe noua bancnotă de 500.000 de lei, a zburat fără număr din palmele cafenii ale interlopilor către frunţile năduşite ale interpreţilor de manele.

I s-au luat din cârcă

Multe personaje demne de Caragiale s-au fălit în stânga şi-n dreapta cu „hârtiile" de 1.000.000, ilustrate cu „nenea Iancu" şi aflate la putere între 2003 şi 2005. A fost anul în care leului i s-au luat din cârcă patru zerouri şi de atunci, sau poate chiar dintotdeauna, cel mai mare şi mai mare este Mihai Eminescu, cu tot cu bancnota de 500 de lei care este cea mai valoroasă şi astăzi. De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece.



Reprezentanţii Băncii Naţionale spun că stabilitatea de care moneda naţională se bucură în acest moment face puţin probabilă apariţia unei noi bancnote înainte de 1 ianuarie 2015, când se preconizează că vom trece la euro, dacă vom mai fi şi noi şi el până atunci. Cel mai probabil, bancnota de 500 de lei cu Mihai Eminescu va rămâne ultima cea mai valoroasă bancnotă din istoria leului.

Scurt istoric al falsificatorilor de lei

Bancnotele cele mai valoroase care au circulat în diverse perioade au fost, evident, şi principala ţintă a falsificatorilor de bani. Prima falsificare a unei bancnote româneşti a avut loc în 1883. Vasilache Ţucală, de naţionalitate supus-grec, în vârstă de 37 de ani, a falsificat la Varna, cu ajutorul a doi complici bulgari, bancnote de 20 de lei în valoare totală de 21.720 de lei. A fost condamnat la pedeapsa cu patru ani de „închisoare în lanţuri". Însă primul caz de falsificare a leilor pe teritoriu românesc a avut loc la 1889.

Ca un făcut, mârşăvia s-a petrecut în comuna Leu, din judeţul Dolj. Acolo, supusul german Moritz Hermann Siebner a confecţionat 360 de bilete de 20 de lei.  Cu toate acestea, încercările de a falsifica bani au existat în ţara noastră înainte de a avea propriul sistem monetar. În lipsa băncilor, în secolele XVIII-XIX echivalenţele între monedele din diferite ţări le făceau zarafii. Nu de puţine ori, chiar zarafii au fost acuzaţi de punerea în circulaţie a monedelor false.

Mahmudelele mincinoase

La 13 august 1820, Alexandru Nicolae Şuţu, domnul Ţării Româneşti, emitea un document plin de tâlc: „Neadormită îngrijire are domnia mea ca să dovedim pe cei rău nărăviţi, ce se silesc în multe chipuri să păgubească obştea cu al lor rău câştig, fără nădejde ni s-au arătat câtevaşi mahmudele mincinoase, care nu sunt tăiete la tarapha­naoa împărătească din Ţarigrad şi sunt mai albicioase decât cele adevărate şi nu se îndoiesc precum se îndoiesc cele bune de aur curat".

Un obicei al dracului

În perioada interbelică, problema banilor falşi pare să fie aproape de declanşarea unei isterii generale. „Realitatea ilustrată" consemna într-un articol din anul 1937: „S-a statornicit un obicei al dracului: cum vrei să plăteşti cuiva cu o monedă de 100 de lei sau chiar de 250 de lei, încasatorul o trânteşte de ceva şi îndată, indiferent de sunet, ca să-şi facă datoria, spune: «E falsă dom'le!». «Cum falsă?». «E falsă. Nu vedeţi că nu sună?».

Orice protestare e zadarnică. Ce te faci dacă nu ai altă monedă şi dacă mai eşti însoţit de cineva în faţa căruia voiai să pozezi în nabab. Te faci de râs? Cel puţin de câteva ori pe zi eşti învinuit de fals şi lucrul te lasă rece. Am ajuns toţi nişte zarafi care ne învinuim reciproc. Şi totuşi, până la sfârşit este imposibil să nu scapi de moneda falsă. Cerc vicios".

Măsurile de sigurnţă ale bancnotelor de la începutul secolului XX erau filigranul, „în care reşade garanţia biletului" şi culoarea albastru de cobalt, care era nefotogenică.

Falsul profesionist, practic imposibil

În prezent, tehnologia avansată permite crearea unor elemente de siguranţă care fac practic de nefalsificat o bancnotă în mod profesionist. Mugur Şteţ, purtătorul de cuvânt al Băncii Naţionale, susţine că sunt aproape inexistente cazurile de falsificare de bani în România.

„Suntem singura ţară din Europa care avem bancnote pe suport de polimer, este o tehnologie australiană. Banii din plastic sunt mult mai greu de falsificat. Pot să vă spun că România, după introducerea bancnotelor de plastic, nu a înregistrat falsuri profesioniste. Mai apar doar falsuri grosolane, uşor de depistat. Ultimele descoperite erau hârtii scoase la imprimante color.

image

Era vorba de nişte copii teribilişti din ce-am văzut în prezentarea celor de la Poliţie. Nu pot să înţeleg cum un tânăr de 18-19 ani nu-şi dă seama că printr-o şmecherie proastă îşi pune în paranteze toată viaţa. S-au încercat falsuri şi pe folii de retroproiector, dar nu merge. Numai dacă le pui pe masă vezi că sunt falsuri, dacă le mai şi pipăi îţi dai seama imediat". Banii aflaţi în circulaţie în acest moment sunt cu atât mai greu de falsificat cu cât, pe lângă elementele de securitate aflate la vedere mai au unele secrete, cunoscute de un cerc res­trâns de persoane.

„Elementele de siguranţă sunt pe trei categorii: cele destinate publicului larg, care pot fi observate de oricine, elemente de siguranţă transmise casierilor din băncile comerciale pentru că implică şi un anumit tip de aparatură la folosire şi elemente de siguranţă pe care le ştie numai banca centrală. De aceea, cei care lucrează în domeniu sunt persoane foarte discrete", ne-a explicat Mugur Şteţ.

"Neadormită îngrijire are domnia mea ca să dovedim pe cei rău nărăviţi.''
Alexandru Nicolae Şuţu domnul Ţării Româneşti,  1820

"După introducerea bancnotelor din plastic, nu am înregistrat falsuri profesioniste.''
Mugur Şteţ purtător de cuvânt BNR

Cele mai valoroase bancnote

- 1.000 de lei (cu chipul împăratului Traian) - din 1881 până în 1931 (50 de ani)
- 5.000 de lei (cu chipul lui Carol al-II-lea şi cu intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia) - din 1931 până în 1943 (12 ani)
- 5.000 de lei (cu chipurile lui Traian şi Decebal) - din 1943 până în 1945 (2 ani)
- 100.000 de lei (personificarea feminină a României) - din 1945 până în 1947 (2 ani)
- 5.000.000 de lei (personificarea feminină a României şi lupoiaca cu pui) - în prima parte a anului 1947 (6 luni)
- 1.000 de lei (cu chipul lui Tudor Vladimirescu) - din 1947 până în 1950 (3 ani)
- 1.000 de lei (cu chipul lui Nicolae Bălcescu) - din 1950 până în 1952 (2 ani)
- 100 de lei (cu chipul lui Nicolae Bălcescu) -  din 1952 până în 1991 (39 de ani)
- 500 de lei (cu chipul lui Constantin Brâncuşi) - în prima jumătate a anului 1991 (5 luni)
- 1.000 de lei (cu chipul lui Mihai Eminescu) - din 1991 până în 1992 (1 an)
- 5.000 de lei (cu chipul lui Avram Iancu) - din 1992 până în 1994 (2 ani)
- 10.000 de lei (cu chipul lui Nicolae Iorga) - din 1994 până în 1996 (2 ani)
- 50.000 de lei (cu chipul lui George Enescu) - din 1996 până în 1998 (2 ani)
- 100.000 de lei (cu chipul lui Nicolae Grigorescu) -  din 1998 până în 2000 (2 ani)
- 500.000 de lei (cu chipul lui Aurel Vlaicu) - din 2000 până în 2003 (3 ani)
- 1.000.000 de lei (cu chipul lui Ion Luca Caragiale) -  din 2003 până în 2005 (2 ani)
- 500 de lei (cu chipul lui Mihai Eminescu) - din 2005 până în prezent

Topul banilor valoroşi

- Bancnotele aflate cel mai mult timp în postura de cele mai valoroase
- 1.000 de lei (cu chipul împăratului Traian) - 50 de ani (1881 - 1931)
- 100 de lei (cu chipul lui Nicolae Bălcescu) -  39 de ani (1952 - 1991)
- 500 de lei (personificarea feminină a României) - 17 ani (1914 - 1931)

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite