Ceauşescu - un bun al întregului popor

Tentativa de a-l confisca pe Ceauşescu este una dintre marile idioţenii ale începutului de secol.

Nimeni nu a obţinut exclusivitate pe Hitler în Germania, pe Stalin în Rusia, pe Mussolini în Italia, pe Franco în Spania sau pe Tito în Iugoslavia. Moştenitorii acestora nu au cerut să fie singurii în drept să tricoteze chiloţi Stalin sau izmene Mussolini. Cu atât mai puţin să producă filme despre Hitler sau cărţi despre Tito.

Ceauşescu, carevasăzică, este un brand particular, dar construit pe bani publici! Să ne amintim cum a ajuns acest nume să fie rostit, gândit, venerat sau înjurat de zeci de milioane de români şi de miliarde de pământeni.

A devenit brand graţie unui neruşinat cult al personalităţii. A fost promovat deşănţat de Televiziunea Română, plătită din banii poporului. La fel, de ziarele vremii - toate de stat, niciunul particular.
A devenit brand pentru că era slăvit în mari manifestaţii populare, organizate la comanda sa de armatele de activişti plătiţi din banii poporului.

A devenit brand pentru că s-a lăfăit în palatele construite din banii şi cu sudoarea poporului.

A devenit brand după ce s-a cocoţat la putere prin trădare, intrigă şi crimă. În anii '40-'50-'60 a călcat pe cadavre, hrănindu-şi ambiţiile bolnave cu sângele „duşmanilor de clasă", adică al poporului.

A devenit brand prin osârdia unei armate de lăudători, plătiţi - se înţelege - din banii poporului. Iar pupatul în cur a fost activitate publică.

Iată de ce şi brandul Ceauşescu trebuie să fie public! Nerozia unor mangafale de la OSIM nu poate ţine loc de logică, de raţiune şi de istorie. În România trăiesc zeci de Nicolae Ceauşescu, mii de Ceauşeşti şi milioane de oameni umiliţi de Ceauşescu. Toţi aceştia au dreptul să producă şi să vândă orice produs numit Ceauşescu. Sau trebuie ca Nicolae Ceauşescu din Miculeşti-Gorj să-i ceară voie lui Valentin Ceauşescu din Bucureşti să-şi deschidă o crâşmă, numită „La Ceauşescu", la poarta casei sale olteneşti?!

Prin pretenţia scandaloasă de a monopoliza numele Ceauşescu, conaşu' Valentin plonjează în ridicol. Şi îmbracă haina capitalistului veros, care ar percepe comision şi din apa de băut „Ceauşescu", dacă-i va trece cuiva prin cap s-o îmbutelieze.

De-a dreptul absurdă este pretenţia lui Ceauşescu jr de a monopoliza chiar şi activităţile culturale care-l au drept subiect pe iubitul său tată - acelaşi cu paranoicul nostru dictator. Dacă vrea să se umple de bani, don'şorul Valentin ar face bine să-şi scrie memoriile. Dacă ar deşerta sacul amintirilor, ar putea obţine uşor câteva milioane de euro de la edituri occidentale. Asta înseamnă drepturi de autor! Asta înseamnă producţie intelectuală, nu aberaţia clocită la OSIM!

Să vedem dacă vreo instanţă de judecată va îndrăzni să interzică rularea unui film sau publicarea unei cărţi despre semidoctul care ne-a condus 24 de ani... Testul începe cu piesa jucată recent la Teatrul Odeon.

Până atunci, poftiţi la Nicolae Ceauşescu! A vrut ca totul să fie al întregului popor - atunci totul să fie al întregului popor! Inclusiv brandul Ceauşescu, construit pe sudoarea, suferinţele şi sângele poporului.