Dacă citim ştirile care poartă titluri precum „o măicuţă împinge un bărbat pe şină” vom vedea undeva, în corpul ştirii, următoarea precizare: „femeile îmbrăcate în straie monahale”.

Într-o ştire de pe Estnews citim: „Cele două femei spun că ar veni din Bucureşti şi că vor să meargă să ajute la Mănăstirea Hadâmbu, în judeţul Iaşi. Nu au dovedit că ar fi măicuţe şi nici nu au pretins acest lucru. Femeia mai tânără născută în localitatea Portari, judeţul Vaslui, iar cea mai în vârstă este din Galaţi.” Iar pe Stiriest.ro citim: „Dosar penal pentru falsele măicuţe din Vaslui care au împins un bărbat pe linia de cale ferată.” B1TV titreaază: „Bărbat aruncat pe ştire de FALSE MĂICUŢE”. Ştirea mai apre corect prezentată aici şi aici

Aşadar, femeile NU au dovedit că sunt măicuţe şi nici NU au pretins acest lucru. Am luat, la rândul meu, legătura cu Patriarhia Română – şi e un lucru pe care orice jurnalist îl poate face. După ştiinţa celor de la Patriarhie, femeile nu sunt înregistrate nicăieri ca fiind măicuţe.

Dar, cu toate acestea, toată presa este plină de ştiri despre „măicuţele care fac scandal” sau „măicuţele care au împins un bărbat pe şina de tren.” Cu titluri care nu pun nici măcar un bemol – femei care ar putea fi măicuţe; evident, chiar şi aşa astfel de titluri ar fi nefondate, din moment ce poliţia confirmă că femeile nu au pretins că sunt măicuţe.

Cum ar fi să vedem acum o ştire rostogolită pe toate canalele despre două asistente medicale sau două doctoriţe care fac scandal printr-un oraş mare şi împing oameni pe şina ferată? Şi apoi să citim undeva în corpul ştirii că e de fapt vorba despre două persoane cu probleme psihice, care nu pretind că sunt doctoriţe, sunt doar femei îmbrăcate în halate albe?

Cum ar reacţiona comunitatea medicală şi publicul, în general, faţă de o asemenea stereotipizare negativă ne-etică şi tendenţioasă a medicilor, din partea presei?

Cum ar fi să vedem acum rostogolită o ştire pe toate canalele despre doi jurnalişti care fac scandal printr-un oraş mare şi împing oameni pe şina ferată? Şi apoi să citim undeva în corpul ştirii că e de fapt vorba despre două persoane cu probleme psihice, care nu pretind că sunt jurnalişti, sunt doar nişte oameni despre care din motive obscure unii spun că ar fi jurnalişti? Că aşa vor ei să spună?

Cum ar reacţiona comunitatea jurnaliştilor şi publicul, în general, faţă de o asemenea stereotipizare negativă ne-etică şi tendenţioasă a unor reprezentanţi ai presei?

Cui prodest? La ce foloseşte o asemenea stereotipizare negativă constantă a unor categorii de oameni? Ce ne spune că, dacă azi sunt măicuţele stereotipizate aşa, mâine nu va putea fi stereotipizată orice altă categorie socială? Singura explicaţie care poate fi dată unor falsificări evidente ţine de preconcepţia celor care publică astfel de „ştiri” (poate neconştientizată). Şi pare să existe deja o concepţie implicită că în ceea ce priveşte unele categorii de oameni – cum ar fi călugării şi preoţii – utilizarea meetodelor neetice de informare este permisă.