Smintiţii smintesc, proştii prostesc, dobitocii îndobitocesc. Distanţa de la înălţător la sordid e mică şi se parcurge fulgerător. Nimic nu scapă de tăvălirea prin pesmet tabloid. E vremea creierelor netede aidoma gheţii unui patinoar. E vremea imposturii jubilative şi a persiflajului trufaş. E vremea când se poate întâmpla aproape orice. Încă n-a ieşit pe piaţă primul film porno românesc inspirat de Sărbătoarea Paştelui, dar mugurii îndrăznelii erotice au apărut. Din motive comerciale, presa a transformat Săptămâna Mare într-o mondenitate sexy pe marginea căreia se înghesuie chibiţii. Mersul la Înviere, la rândul lui, a ajuns echivalentul plimbării printr-un mall - un prilej de etalare a unei toalete, a unei bijuterii sau a unui prieten din tribul VIP. În ziare şi la televizor, lumea de plastic se bucură de atenţia pe care ar trebui s-o îndreptăm, măcar acum, în altă parte. Dive de judeţ, vampe recondiţionate, stripperi virili, patroni deliranţi şi fanţi lăcrămoşi ţin pagina - care cu un ou roşu în mână, care ridicând un cozonac ca pe un trofeu, care închinând în sănătatea semenilor. Picanteria de alcov, cancanul, mugetul paranoic şi pornoşagul gâlgâitor n-au odihnă nici în Săptămâna Mare.

Îmi pare rău, dar nu mai vreau aşa ceva. Nu sunt nici pudibond, nici uscat. Nu decolteul pascal al nu ştiu cărei blonde mă contrariază, ci aliajul de prostie, suficienţă şi libidinoşenie care face agenda chiar şi în zilele acestea. M-am săturat de non-ştiri de genul „Cristina Spătar nu face sex în Săptămâna Mare". O priveşte. Nu cred că naţia română trebuie tulburată prin dezvăluiri din categoria „Simona Sensual îşi va petrece Paştele în Dubai". Aşa mult am coborât? Aşa repede s-a frânt ştacheta exigenţei? Chiar e de neconceput Paştele fără Simona Sensual? Se vede treaba că nu, căci în 2008 un ziar a povestit cum respectiva a salvat un miel de la tăiere (după un scenariu inspirat de graţierea curcanului la Casa Albă), pentru ca în 2009 să-l viziteze şi să-şi declare perplexitatea faţă de preschimbarea lui în oaie.

Tabloidismul există pretutindeni în lume şi, în fond, e normal să fie aşa. Excesul şi personulităţile durate din silicon şi colagen nu au patent românesc. Le găsim la fel de zburdalnice în Anglia, Italia sau SUA. Mă gândesc doar că săptămâna în care ne aflăm ar fi putut însemna o deparazitare utilă pentru toţi cei care au transformat şuşaneaua în carieră şi aruncatul cu lături în sport naţional. Zadarnic gând. Reţeta zilei e aceeaşi: pagini colorate despre făpturi incolore. Snopul de lumină se aşază pe noile efemeride media. Aflăm, bunăoară, că „Simona Traşcă, alias Pamela de România, a frământat cozonaci pentru Paşte". Ştirea are un apendice aluziv: „Vezi ce-a ieşit". Dedesubt, domnişoara Traşcă oferă publicului un belşug pectoral impresionant şi face din frământarea cozonacilor un procedeu cvasifreudian, la confluenţa dintre preludiul sexual şi industria morăritului şi a panificaţiei. Alte veşti de maximă însemnătate pentru planetă - „Bebeluşa Oana va petrece Paştele cu fiica ei", „Viorica şi Ion din Clejani se mută în casă nouă de Paşte" sau „Andreea Raicu înroşeşte ouăle cu mama ei" - sunt ordonate în jurul unui reportăjel care anunţă: „Masaj erotic la jumătate de preţ în Săptămâna Patimilor". Asaltul tarifat al nurilor continuă. Zeci de caramele tabloide asigură desertul care duce la diabet mintal. Pentru variaţie, programele de ştiri ale televiziunilor vor insista, ca în fiecare an, pe smerenia de conjunctură a politicienilor, care îşi petrec cuminţei Paştele în familie. Lipseşte ceva? Doar ateul octogenar care se închină când se ştie filmat. Totuşi, ar fi păcat să nu apară. Până la urmă, e una dintre imaginile emblematice ale pornotecii române.