Nu e aşa că prea puţini dintre dumneavoastră ştiu că identitatea şi filosofia Queer, dominantă, astăzi, în corul LGBTQ (Q-ul din final, apropo, vine de la Queer), este mult mai mult decât o simplă, banală şi „burgheză” revendicare a „egalităţii în drepturi”?

Într-adevăr, identitatea Queer duce atât de departe mânia faţă de orice dat al firii şi de idee de „normalitate”, încât unii clasici ai curentului predică inclusiv ura pentru constructul de „copil”. Dintr-un articol de pe portalul „Critical theory” aflăm mai multe detalii despre Queer: Queer înseamnă ştergerea, dizolvarea constructelor „femeie", „bărbat" şi „normal", dar chiar şi depăşirea identităţii de gay. Cum aşa, veţi spune? Pentru că filosofia Queer înseamnă forţarea oricăror limite, destabilizarea tuturor normelor sexuale (până la ce limită, ne întrebăm? există vreo limită?). Queer înseamnă să refuzi până şi limitarea prin normare a identităţii gay, adică limitarea la acele „drepturi gay” obţinute şi codificate în prezent – parteneriat, căsătorie, adopţie. Pentru că filosofia Queer înseamnă mult mai mult – e adevărata revoluţionare a comportamentelor şi relaţiilor sexuale.

Iată, de pildă, ce regăsim într-o carte fundamentală a curentului, „No Future” („Nici un viitor”): a fi Queer înseamnă să urăşti copilăria – sau, în termenii autorului, să urăşti constructul „copil”. Aşadar, nu doar genul este un construct, ci şi copilăria. În cuvintele lui Lee Edelman, „queerness, for contemporary culture at large as for Philadelphia in particular, is understood as bringing children and childhood to an end”; în traducere: fenomenul queer, pentru cultura contemporană în general şi pentru Philadelphia în particular, este înţeles drept a aduce un sfârşit pentru copii şi pentru copilărie. Link către o descriere a cărţii pe Amazon.

Şi, mai mult:

Într-o revistă academică un autor atacă problema abandonării NAMBLA (organizaţie pedofilă scoasă între timp în afara legii) de către ILGA sub spectrul „dispariţiei idealurilor eliberării gay”. Într-o altă revistă academică, un alt autor documentează maniera în care principala organizaţie gay din Danemarca, Cultural and Recreational Center (COC), a integrat in scopurile sale pedofilia, obţinând chiar o stopare a opresiunii pedofililor, în mare parte tocmai din cauza eforturilor COC. Autorul spera că, procedând astfel, COC să lărgească ideea de identitate gay. Toate aceste citate sunt preluate din reviste validate, din motive care ne scapă, din lumea academică apuseană. Ele nu sunt simple opinii ale unor activişti LGBTQ mai radicali, sunt idei dominante în curentele şi grupările activiste pro-gay.

Lucrul este recunoscut deschis, de altfel, în Stanford Encyclopedia of Philosophy, unde întâlnim această observaţie: „Teoreticienii Queer susţin de obicei că unul dintre avantajele termenului «Queer» este acela că el include în mod implicit transsexuali, sado-masochişti, şi alte tipuri de sexualitate marginalizată. Cât de departe merge această incluziune? Este sexul transgenerational (e.g., pedofilia) permis? Există orice fel de limite în cee ace priveşte formele acceptabile de sado-masochism sau de fetişism? În timp ce unii teoreticieni queer nu acceptă, în mod explicit, pedofilia, este o întrebare deschisă dacă teoria deţine sau nu resursele pentru a sprijini o astfel de distincţie.”

Aşadar, în limbajul şi în filosofia Queer este subminată orice distincţie între normal şi anormal. Deoarece este atacată chiar esenţializarea si naturalizarea comportamentului uman/sexual. Şi, dacă o porneşti pe această pantă, nu mai ai cum sa stabileşti graniţe si distincţii decât în mod artificial şi pe termen scurt. Astfel, odată deschis frontul contestării naturii umane şi a normelor derivate aplicate asupra relaţiilor sexuale, limitele re-puse vor fi întotdeauna artificiale, construite, fluide, aşadar vor fi, în fapt, limite ideologice şi politice. Ceea ce e chiar mai nociv decât ipotetica legalizare a pedofiliei, deoarece elimină definitiv orice fel de reper comun cu privire la ce este şi ce nu este permis.

Găsiţi aici un link către evenimentul Bucharest Pride 2019, cu teme precum „Expoziţie Patrimoniu Queer franco-român” sau „Hartă virtuală Interactivă Bucureşti Queer” sau proiecţii de filme Queer, sub egida ICR şi a Guvernului României. Un al doilea link către un text mai amplu, de anul trecut, de pe acest blog, despre ideologia/filosofia Queer.