Autorităţile din România s-au obişnuit să mintă atât de vârtos, încât deseori se ajunge la situaţii cam de noaptea minţii, încât ţi se face ruşine ţie, plătitorului de taxe, de ruşinea lor. Credincioase principiului socialist că gunoiul de sub preş e mai indicat decât gunoul din prag, mai toate instituţiile româneşti practică un PR bazat în special pe opacitate şi minciună. Excepţiile (căci există şi excepţii) sunt atât de rare încât merită să li se dedice studii de specialitate la SNSPA.

În viziunea cârmuitorilor mai mari sau mai mici ai naţiei „vulgul“ nu trebuie să ştie că sunt probleme, iar dacă întâmplător află, atunci trebuie de îndată să fie trimise către mass-media informaţii cum că dracul nu-i foarte negru, ci mai degrabă de un gri închis cu irizaţii albăstrii şi că porcul zboară uneori, dar mai razant şi cu sfială, deci nu-i la îndemâna oricui să-l vadă.

În ţărişoara noastră iubită (iertaţi-mi sentimentalismul), unde cormoranii se scaldă în piscine, corupţia e o virtute, iar în puşcării e mai bine decât în spitale, până şi peştii au luat-o razna şi au ajuns să tulbure, cu neruşinare, suprafeţe întinse din râurile noastre limpezi şi nicidecum poluate.

Sâmbătă, 9 februarie 2019, nişte oameni de bine atrăgeau atenţia (cu fotografii cât se poate de relevante) că ultimii doi kilometri din cursul râului Siret (între cartierul Barboşi al Galaţiului şi vărsarea în Dunăre) arată cam înspământător, căci apa e tulbure rău, iar deasupra pluteşte o spumă murdară, oribilă, nefirească.

Autorităţile de Mediu s-a sesizat eroic şi, după o anchetă de vreo două ore, au concluzionat că nici pomeneală să fie vreo poluare a Siretului. De fapt – nu râdeţi, că nu-i banc! – toată tulbureala şi spuma ce acoperea cam 100.000 mp de luciu de apă este un efect al unei neruşinate orgii a peştilor, care au dat iama prin bulboane exersând frenetic toate poziţiile din Kamasutra. Ba chiar şi ceva în plus.

Evident, nicio autoritate n-a furnizat mass-media (implicit publicului îngrijorat) vreun buletin de analiză a apei şi nici n-a explicat, totuşi, de ce orgia piscicolă s-a produs exact între deversorul staţiei de epurare a apelor reziduale din Galaţi şi vărsarea râului în Dunăre. Şi nici nu s-a preocupat nimeni să lămurească de ce peştii s-au dat în stambă doar sâmbătă, nu şi cu o zi înainte şi nici în zilele următoare.

N-am aflat, de asemenea, dacă a verificat cineva jurnalul de uzinare a dejecţiilor de la staţia de epurare şi – scuzaţi termenii cam tehnici, dar aşa mi-a zis un connoisseur că se numesc chestiile astea - dacă există vreo corelaţie între volumul total de ape uzate facturat de societatea publică de utilităţi şi capacitatea de procesare a staţiei de epurare, calculată pe baza timpului normat de funcţionare, a capacităţii tehnice de prelucrare prevăzută din construcţie şi a timpului standard de uzinare per metru cub (conform legilor de mediu).

Urmează să-mi explice nişte domni profesori de la Muzeul „Antipa“ (aţi promis, da?) cum stă treaba cu sexualitatea peştilor din Siret, că tare mă tem că nu există nicio specie care să depună icrele pe 9 februarie. Dar fix pe 9 februarie, după câte rezultă din explicaţiile celor de la Mediu.

Vă rog încă o dată să mă iertaţi că spun, dar trebuie să recunoaşteţi că este clar că, în România de azi, lucrurile merg prost numai şi numai din cauza plătitorului de taxe şi impozite, care se încăpăţânează să încurce, prin tot felul de mijloace ticăloase, planurile măreţe ale liderilor noştri politici.

Din cauza lui, a contribuabilului, în puşcării e mai bine decât în spitale. Din cauza lui cormoranii se scaldă în piscine. Din cauza lui partidele politice primesc finanţări publice mai mari decât lupta anticorupţie sau siguranţa naţională! Şi tot el e vinovat că autorităţile statului – ălea plătite să-l servească pe el, contribuabilul – slujesc de fapt mafia politică

Bine, am putea da vina şi pe statul paralel, caz în care, deodată, devine cât se poate de logică până şi revoltătoarea orgie cu spume, de-o zi, a peştilor din Siret.

P.S.: Mi-ar fi plăcut ca acest text să fie doar un pamflet.