Ce cred românii despre Unirea cu Republica Moldova?
0
Pe pagina LARICS am prezentat în detaliu atitudinea cetăţenilor din R. Moldova faţă de Unire, remarcând un trend în creştere, extrem de interesant de urmărit în perspectiva alegerilor parlamentare anticipate din stânga Prutului din 11 iulie 2021. Vom cerceta astăzi atitudinea cetăţenilor din România pe această chestiune şi vom trage câteva concluzii.
O cercetare a sondajelor de opinie
Imediat după Revoluţie, subiectul Unirii României cu Republica Moldova a fost prezent în spaţiul public românesc, însă a fost şi este puţin reprezentat în cel politic. Deşi este unul dintre puţinele subiecte pentru care se înregistrează un grad mare de acceptare din partea societăţii, totuşi rămâne un subiect relativ tabu la nivel politic şi diplomatic în România. Pentru a înţelege mai bine acest fenomen, vă vom prezenta în continuare rezultatele unei analize asupra tuturor sondajelor din România care au abordat subiectul unirii cu Republica Moldova.
Dacă în Republica Moldova, rata de acceptare a unirii a ajuns la o majoritate fragilă de aici şi aici, în România opinia publică a rămas, în mod relativ constant, într-o proporţie mare favorabilă unirii. Conform celor 10 sondaje studiate în cadrul acestei cercetări şi care au fost realizate pe parcursul anilor 2012-2021, după cum se poate observa în diagrama prezentată mai jos, dinamica este uşor fluctuantă, însă cifrele ne arată că există o deschidere de două treimi printre români (66,45% în medie) care susţin unirea cu Republica Moldova.
Românii vor Unirea, dar sunt sceptici faţă de momentul realizării ei
Dincolo de aceste cifre optimiste, proporţia celor care totuşi cred că unirea este posibilă în viitorul apropiat sau îndepărtat, conform ultimului Barometru de securitate realizat de Centrul de Cercetări Sociologice al LARICS, este redusă faţă de procentul celor care susţin efectiv unirea cu Republica Moldova (43,4 la sută faţă de 70%). Acest lucru demonstrează gradul de scepticism din partea românilor faţă de iminenţa unui asemenea posibil eveniment. Românii vor, dar nu sunt convinşi că se va petrece curând, probabil din mai multe motive: reticenţa publicului din stânga Prutului faţă de Unire, lipsa subiectului pe agenda oamenilor politici, contextul internaţional etc.
De asemenea, conform sondajelor realizate în 2018, în anul Centenarului Marii Uniri, de către Biroul de Cercetări Sociale şi CURS, se poate observa că nu există o nevoie în vederea prioritizării proiectului unirii cu Republica Moldova, doar 27% dintre români considerau unirea necesară sau foarte necesară, iar într-un clasament al priorităţilor, accelerarea unirii se regăsea pe locul patru, după subiectele economice sau de integrare mai bună în UE şi NATO.
Pentru a înţelege mai bine opinia publică faţă de subiectul unirii, am comparat cifrele din sondajele analizate asupra cărora respondenţii au răspuns despre consecinţele unei eventuale uniri, iar conform ultimului sondaj al Centrului de Cercetări Sociologice LARICS (CCSLarics), citat mai sus, se înregistrează o majoritate care estimează că România ar fi o ţară mai puternică şi bogată dacă s-ar uni cu Republica Moldova, în timp ce la polul opus se înregistrează o treime care susţine că România ar deveni o ţară mai vulnerabilă în faţa Rusiei şi un procent de peste 10 la sută – că România ar deveni o ţară mai săracă. Comparativ cu cifrele din 2019, se confirmă aceeaşi majoritate (53,6% faţă de 52,1%) care este de părere că ţara ar deveni mai puternică, însă cealaltă jumătate se împarte între cei care cred că ţara ar deveni mai slabă şi un segment ridicat al indecişilor (non-răspunsuri), care s-a transferat către cei care o văd ca pe o vulnerabilitate crescută a României în faţa Rusiei.
Profilul demografic
Pentru a înţelege mai bine această rată de acceptare sau susţinere mare pentru unire, este necesar de a analiza şi a defini profilul respondenţilor care sunt favorabili susţinerii proiectului unionist, iar în acest sens am putut cumula date demografice din 3 sondaje diferite. Prin urmare, datele din cel mai recent sondaj despre unire, realizat în 2020 de INSCOP Research, ne arată că persoanele peste 45 de ani, cu un nivel de educaţie mediu, inactivi pasivi, din mediul rural şi urban de dimensiuni mici, susţin unirea României cu Republica Moldova într-o măsură mai mare decât celelalte categorii. De asemenea, în sondajul din 2018, realizat de Biroul de Cercetări Sociale, se înregistrează aceleaşi segmente de populaţie favorabile unirii, cum ar fi persoanele mai în vârstă, de peste 60 de ani, cu un nivel mediu de educaţie şi care locuiesc în localităţi urbane de dimensiuni mici. În aceeaşi direcţie se orientează şi datele din cel de-al treilea sondaj analizat, şi anume cel realizat de INSCOP Research în 2013, în care persoanele peste 50 de ani cred în mai mare măsură decât cele tinere că Republica Moldova se va uni cu România, iar persoanele cu un nivel mai ridicat de educaţie sunt mai sceptice în privinţa unei viitoare uniri. În privinţa distribuţiei regionale, locuitorii din Muntenia-Oltenia-Dobrogea, vest şi sud-vest, precum şi din regiunea Bucureşti-Ilfov sunt favorabili unirii în proporţie mai mare decât românii din celelalte regiuni, conform sondajelor analizate.
Totuşi, diferenţele nu sunt chiar atât de relevante. Cel mai relevant aspect remarcat mai sus este faptul că persoanele mai vârstă sunt cele care sunt de acord cu unirea într-o proporţie mai mare decât restul populaţiei, acestea probabil fiind mai înclinate să facă o legătură simbolică faţă de acest proiect şi să aplice o logică fenomenului prin prisma istoriei şi culturii comune româneşti.
Acest simbolism este decisiv în perspectiva în care se analizează starea opiniei publice faţă de unirea cu Republica Moldova, fiindcă este principalul motiv al acestei rate mari de susţinere faţă de acest potenţial act de uniune între două state. De altfel, două dintre cele 9 sondaje care au abordat subiectul unirii în chestionarele realizate în România, au utilizat termenul istoric de „Basarabia” pentru a face referire la Republica Moldova, cu scopul de a înlătura orice ce fel de neclarităţi în privinţa subiectului propus intervievaţilor şi de a lărgi spectrul de public respondent.
Totuşi, anume această intenţie de a corela cu trăsătura istorico-simbolică a tematicii, făcând referire la Basarabia, denumirea provinciei istorice pierdute de România în timpul celui de-al Doilea război mondial, denotă faptul că dimensiunea simbolică a întrebării „dacă susţineţi unirea României cu Republica Moldova” este importantă, iar rezultatele includ nemijlocit acest caracter istorico-simbolic.
Dimensiunea istorico-simbolică – elementul central al românilor favorabili unirii
În acelaşi timp, chiar dacă există la cote înalte o susţinere pentru unire, românii nu cunosc, de fapt, situaţia politică, socială sau economică de peste Prut şi nu sunt interesaţi de acest spaţiu ex-sovietic, iar deschiderea pe care o manifestă faţă de o ipotetică unire cu Republica Moldova este cauzată de dimensiunea istorico-simbolică a acestui deziderat românesc şi a legăturii de „sânge” dintre etnicii români de pe cele două maluri ale Prutului, care au făcut parte din aceeaşi ţară. În susţinerea acestui lucru a fost identificat, cum am văzut, profilul demografic al respondentului care susţine în cea mai mare proporţie unirea cu Republica Moldova şi s-a stabilit că persoanele de peste 50 de ani sunt cele care sunt de acord cu Unirea într-o proporţie mai mare decât restul populaţiei, acestea probabil fiind mai înclinate să facă o legătură simbolică cu acest proiect şi să se raporteze la acest lucru prin prisma istoriei şi culturii comune româneşti.
În cadrul cercetării noastre asupra tuturor sondajelor despre unire am putut observa că românii din România nu sunt prea familiarizaţi cu ceea ce se întâmplă în Republica Moldova, o rată crescută a non-răspunsurilor fiind înregistrată la întrebările care au vizat evenimentele politice din Republica Moldova. De asemenea, s-a putut constata conform altor răspunsuri prezente în sondajele de opinie că cetăţenii României nu cunosc situaţia social-politică a Republicii Moldova, fiindcă în spaţiul public circulă destul de puţine informaţii despre spaţiul ex-sovietic, aceasta la rândul ei fiind o consecinţă a interesului foarte scăzut faţă de zonă.
Aceste lucruri trebuie însă percepute corect. Nu elementul de „cunoştere”/„raţional” trebuie să fie principalul motor al posibiliei/ipoteticei reunificării. Există şi alte resorturi, începând cu cele simbolice – cele mai puternice – până la cele economice, respectiv ideea avantajelor materiale pe care reunificarea le poate aduce (în special în R. Moldova).
Românii vor trebui să aleagă cu inima sau cu mintea
În concluzie, gradul atât de mare de acceptare a unirii, de două treimi din rândul populaţiei României, se poate explica mai degrabă prin prisma simbolismului pe care îl reflectă acest posibil proiect politic şi dimensiunea sa istorică, păstrându-l cumva la nivel ipotetic, fiindcă nu a avut loc niciodată până acum o dezbatere reală în spaţiul politic despre acest subiect (un Acord Snagov pentru Unire), iar reprezentanţii politici evită cu preponderenţă acest subiect. Or, dacă pe viitor ar avea loc o asemenea dezbatere despre posibilitatea unirii dintre Republica Moldova şi România, atunci segmente ale opiniei publice româneşti ar putea fluctua, iar în lipsa unui orizont de timp este posibil să se înregistreze chiar un trend descendent.
Argumentele în vederea deliberării acestei concluzii ar fi că odată cu trecerea timpului persoanele mai în vârstă, adică segmentul de populaţie care îşi exprimă acordul faţă de unire în cea mai mare proporţie se va reduce în mod natural. În aceeaşi ordine de idei, conform prognozelor economice, ecartul prosperităţii economice se va adânci între cele două state, iar tinerii şi românii de vârstă mijlocie vor deveni mai pragmatici în timp şi se vor delimita în mod natural de dimensiunea simbolistică a unirii realizată odată cu schimbul de generaţii, mai ales pentru că deja se identifică un grad de scepticism.
De asemenea, la acest aspect va contribui faptul că cea mai mare preocupare, din actualitate, a românilor este legată de criza economică, aceasta fiind considerată principala ameninţare a României conform ultimului Barometru de securitate, iar cel mai invocat motiv de către românii care nu ar fi de acord cu unirea are la bază aceleaşi raţionamente economice. Putem spune deci că există riscul ca dimensiunea istorico-simbolică a tematicii unirii cu Republica Moldova să se dilueze în timp, iar pragmatismul, dezinteresul românilor faţă de spaţiul ex-sovietic şi delimitarea definitivă a celor două state majoritare din punct de vedere etnic cu români între spaţiul NATO/UE şi spaţiu non-integrat în NATO/UE să reducă semnificativ acordul mare pentru unire care există în prezent în România.
Sigur, lucrurile pot merge şi în altă direcţie. Dacă în Republica Moldova lucrurile intră în altă logică, respectiv pătrunderea forţelor unioniste în Parlamentul de la Chişinău (la alegerile anticipate din 11 iulie din Republica Moldova candidează în premieră şi un partid unionist reprezentat deja în Parlamentul din România) şi resuscitarea acestui discurs la nivel public şi politic, cuplată cu tensiunile geopolitice din Est şi stingerea oricărei perspective de integrare europeană pentru Chişinău – în acest caz miza unionistă poată să crească în intensitate pe ambele maluri ale Prutului sau cel puţin în Republica Moldova.
Viitorul este, prin urmare, deschis.
*Cristina Melnic este absolventă a Masterului de Studii de Securitate a Universităţii din Bucureşti şi colaboratoare LARICS pe spaţiul estic.
Se încarcă comentariile...
