Ce ne arată linşajul mediatic al adolescenţilor catolici din Covington

Tineri catolici, adolescenţi au participat la Marşul pentru Viaţă de la Washington DC din ianuarie 2019. După marş, în timp ce aşteptau autobuzul în staţie, liceenii au fost acostaţi de un grup de afro-americani suprematişti care le aruncau tot felul de insulte şi ameninţări.

Pe acest fond, o persoană în vârstă, nativ american (urmaş al vechilor indigeni), a pătruns în interiorul grupului de liceeni catolici în timp ce bătea o tobă. S-a oprit la câţiva centimetri de faţa unuia dintre tineri şi a continuat să bată toba – căutând o confruntare. Unii liceeni par a-l întâmpina pe vârstnic cu o atitudine superioară sau vexată – şi răspund bătăilor din tobă cu un cântec sportiv din repertoriul liceului (multe licee americane au astfel de cântece proprii, pentru evenimente sportive).

Ei bine, mass-media mainstream a transmis în buclă doar cele câteva minute în care tinerii par să aibă o reacţie nepotrivită faţă de indian – şi au interpretat filmuleţul acuzându-i pe tineri că „au făcut roată“ în jurul bătrânului în timp ce cântau „Build the wall“ (construiţi zidul). Evident, tinerii au fost înfăţişaţi drept nişte rasişti plini de ură, simptom al trumpizării catolicismului. A urmat un linşaj mediatic în care jurnalişti, celebrităţi de la CNN şi de la Hollywood şi milioane de conturi de social media au cerut demascarea, denunţarea şi punerea la stâlpul infamiei a liceenilor, expunerea publică a numelor acestora, exmatricularea lor de la şcoală, iar unii au cerut agresarea lor şi chiar linşarea lor fizică. Până şi diocezele din care liceenii fac parte s-au lepădat de aceşti tineri, spunând că nu reprezintă „valorile“ lor. Primarul la fel. Şcolile au pus problema exmatriculării.

Activistul indian care i-a abordat provocator le-a pus în gură sloganuri pe care nu le strigaseră. Mass-media a preluat afirmaţiile sale necritic, şi rezulta că adolescenţii (MAGA brats, cum i-a numit un lider republican) ar fi strigat „build the wall“. Nu o făcuseră. Întreaga relatare era un fake, care nu doar exagera gravitatea întâmplărilor – ci le prezenta exact în sens invers, agresorul fiind înfăţişat drept victimă; şi victima, înfăţişată drept agresor. Punctul de vedere al adolescentului Nick Sandmann îl puteţi citi aici.

Cum au stat, în fapt, lucrurile

Prima publicaţie care a insistat asupra adevărului şi a înfăţişat evenimentele în context a fost platforma „Reason“, sub titlul „Mass-media a deformat în mod grosolan filmarea momentelor în care nişte elevi de la liceul catolic Covington s-au confruntat cu un nativ american“. „Departe de a se deda la acte de hărţuire motivată rasial, grupul format în cea mai mare parte din adolescenţi albi, care purtau şepci MAGA [cu sloganul lui Donald Trump, n.m.] a rămas relativ calm şi şi-a păstrat controlul în ciuda faptului că a fost supus la injurii continue, rasiste, homofobe şi bigote din partea membrilor bizarei secte religioase Black Hebrew Israelites, care roiau în apropierea lor.“ Reason mai observă că nativul Nathan Phillips a fost cel care i-a abordat pe adolescenţi şi a pătruns în cadrul grupului lor, şi nu invers. Faptul că tinerii au fost numiţi, în acest context, „rasişti din epoca segregării rasiale“ (link aici), „produsul unei fabrici de ură“ (link aici) şi „membri ai Klu Klux Klanului“ (link aici) reprezintă „o exagerare şi o deformare grosolană a adevărului“.

Ulterior, o parte din mass-media a publicat dezminţiri şi scuze. Adolescenţii fuseseră agresaţi de adulţi rasişti, iar adultul nativ a intrat în grupul lor ca să-i provoace. Mai mult decât atât, nativul era însoţit de alţi indieni care, la rândul lor, insultau şi ameninţau adolescenţii. Mulţi dintre aceştia erau derutaţi şi nu înţelegeau de ce s-a apropiat nativul de ei. Nativul însuşi este specializat, se pare, pe astfel de provocări la adunările studenţilor creştini şi era însoţit de cel puţin un cameraman care filma tot timpul. La scurt timp după incidentul de la Marşul pentru Viaţă, activistul a încercat să întrerupă o liturghie catolică din basilica Imaculata Concepţiune din Washington DC. Era însoţit de alte 50 de persoane care băteau din tobe şi scandau sloganuri.

Alte vedete, dimpotrivă, şi-au intensificat atacurile asupra adolescenţilor – chiar după publicarea dezminţirilor. Reza Aslan (fost jurnalist CNN printre isprăvile căreia se numără faptul că a mâncat creier de om, în India), a insistat că e nebunesc să crezi că e nevoie de nuanţe într-o poveste în care sunt prezente şepci cu inscripţia MAGA.

Crima facială – vechea idee din romanul lui George Orwell

Mass-media liberală a profitat, aşadar, la maximum de câteva minute de filmare scoase din context, punând variante video care arătau doar reacţia puştilor. Cinic, fără niciun fel de consideraţie faţă de adevărul factual (dacă tot vorbim despre „şcoala de fake news“) şi faţă de nişte minori folosiţi în războiul cultural. Activiştii de stânga care se pretind creştini au profitat la rândul lor la maximum, pentru a discredita Marşul pentru Viaţă. Mai mult, isteria a fost provocată, în fond, de expresia facială a adolescentului catolic Nick Sandmann de la Marşul pentru Viaţă. Fapt care ne aminteşte de ideea de „face crime“, crimă facială, din romanul 1984, al lui George Orwell.

Comentatorul conservator Tucker Carlson a atras atenţia asupra faptului că, în ciuda narativei care arată cu degetul acuzator către adolescenţii catolici care ar fi „albi“, „creştini“ şi prin urmare „privilegiaţi“, în realitate este vorba exact despre un război al celor realmente privilegiaţi – elita liberală – împotriva celor deposedaţi de putere. De exemplu, clasa de mijloc americană din oraşele mici, cum este Kentucky.

Un război cu scopul completei anihilări

Foarte grav este şi faptul că episcopul catolic Roger Joseph Foys din Covington i-a condamnat, iniţial, pe cei trei elevi de liceu, arătând că felul în care ei s-au comportat „s-a opus învăţăturilor Bisericii despre demnitatea şi respectul pentru persoana umană“. El s-a alăturat altor lideri ai Bisericii Catolice din America, precum episcopul catolic John Stowe din Lexington, cunoscut activist LGBTQ, care i-a denunţat pe adolescenţi pentru că au purtat şepci cu sloganul preşedintelui care „denigrează şi pune în pericol imigranţii“. Ulterior, episcopul din Covington şi-a cerut scuze elevilor catolici: „Nu ar fi trebuit să permitem să fim intimidaţi (bullied, în original) şi împinşi să facem o declaraţie prematură, şi ne asumăm întreaga responsabilitate faţă de acest fapt“ (link aici).

O serie de autori conservatori au deplâns această reacţie a liderilor catolici. Charlote Allen scrie în First Things: „Ceea ce nu înţeleg aceşti clerici şi intelectuali catolici este ca lumea liberală seculară, mai degrabă decât sa facă pace cu ei dacă vor ceda pietăţilor lor liberale, se află în război cu ei cu scopul completei anihilari.“

Între timp, The New York Times a pornit o campanie anticreştină. Sub sloganul #exposechristianschools, unul dintre autorii NYT intenţionează să creeze un soi de serial cu dezvăluiri „de groază“ despre bigoţii creştini şi despre şcolile lor. Ideea a pornit de la decizia soţiei vicepreşedintelui american Mike Pence de a reveni ca profesoară la o şcoală evanghelică unde cerinţa este ca membrii (profesori şi studenţi) să se conformeze regulilor biblice sexuale. Şi în contextul scandalului legat de Kavington School, de la Marşul pentru Viaţă.

Comentatorul conservator Rod Dreher consideră că această campanie este menită pregătirii oamenilor pentru închiderea şcolilor creştine prin lege pe motive de „siguranţă“ (link aici).

Iar Nathanael Blake, observă în The Federalist, că „stânga din ziua de astăzi urmăreşte să facă din creştini cetăţeni de mâna a doua“. Acum câteva secole, britanicii au impus legi penale împotriva catolicilor irlandezi şi a minorităţilor protestante, observă Blake – iar evenimentele din anii recenţi ne arată că în prezent ne mişcăm, foarte probabil, într-o direcţie similară. (link aici)

Ce ne indică incidentul de la Marşul pentru Viaţă de la Washington DC? Ne arată intensitatea războiului cultural – în fapt, un război psihologic – pe care mass-media şi elitele liberale îl poartă împotriva creştinilor şi conservatorilor. Linşajul adolescenţilor din Covington ne aminteşte de minutul de ură (tot din 1984, al lui Orwell). Reacţii aproape pavloviene, declanşate la fluieratul establishmentului progresist; astfel încât oricine poate cădea pradă mulţimii furioase anticreştine, pe o poveste inventată. Un război psihologic care este, în fapt, unul foarte fierbinte, şi ale cărui fapte dau mărturie despre un pericol foarte real. Iar în pericol nu sunt doar libertatea de exprimare şi libertatea religioasă – ci chiar demnitatea persoanei umane şi libertatea noastră, a tuturor.