Negându-i Sorinei Săcărin dreptul la protecţia statului în ceea ce priveşte familia sa, dreptul la o familie şi drepturile copilului, conform legii, cedând populist şi oportunist presiunii publice creată pe emoţiile provocate de refuzul copilului de a pleca cu procurorul de caz, care a intervenit în mod legal pentru a scoate un minor de la o persoană care o deţinea fără drept, după ce familia Săcărin a încercat şi a eşuat să pună în executare hotărârea instanţei civile, întrucât asistenta maternală Mariana Şărămăt a refuzat să o pregătească şi să o ducă pe minora Sorina Săcărin, familiei sale, fiind acum, în mod legal, fiica lor.

Într-o ţară normală, intervenţia procurorului de caz pentru o plângere de lipsire de libertate nu ar fi trebuit să fie necesară. Într-o ţară normală, Avocatul Poporului, procurorul de pe lângă Judecătoria Mehedinţi, procurorul general, ministrul Muncii, ministrul Justiţiei, toţi cei care au fost sesizaţi de o familie disperată, care a trecut prin toate procedurile interne şi internaţionale, ar fi reacţionat de partea lor să investigheze situaţia din Baia de Aramă unde, de ani de zile, există o mafie a asistenţilor maternali, coordonată prin afiliaţi ai PSD în Comisia pentru Drepturile Copilului din Consiliul Judeţean Mehedinţi, omul care aranjează tot, ce copii sunt daţi în plasament, cui, şi pentru ce avantaje. A reacţionat doar ambasada SUA, sesizată de nişte părinţi disperaţi, că aşa sunt americanii, nu îşi lasă cetăţenii la greu, ca românii.

Dacă un adevărat jurnalist de investigaţie, nu unul care ţipă de pe scaunul din studio cu înscrisuri din dosar la care au acces, într-o ţară normală, doar părţile şi procurorul, iar părţile nu discută cu astfel de jurnalişti, s-ar fi dus la faţa locului ar fi aflat că într-un număr halucinant de cazuri de adopţie copiii au fost învăţaţi să îşi respingă familiile adoptatoare şi să fie luaţi pe sus cu plânsete şi tăvălit pe jos, ceea ce a determinat unii părinţi adoptatori să renunţe la adopţie. Nu şi încăpăţânaţii soţi Săcărin, care s-au americanizat atât de mult încât nu concep nerespectarea unor legi şi a unor hotărâri judecătoreşti, ceea ce a determinat o întreagă zguduire a unui sistem putred şi corupt până în măduva oaselor. Nu numai că aceşti copii abandonaţi nu au pe nimeni care să le reprezinte interesele în instituţie şi pe parcursul procedurilor de adopţie, dar sunt folosiţi ca titluri de creanţă pentru mamele surogat plătite, până se găseşte o mamă care îi doreşte pe viaţă, nu doar cât timp statul le oferă bani.

A reacţionat doar ambasada SUA, sesizată de nişte părinţi disperaţi, că aşa sunt americanii, nu îşi lasă cetăţenii la greu, ca românii.

1) Familia Sorinei Săcărin o reprezintă, conform hotărârii judecătoreşti definitive a Curţii de Apel Craiova, soţii Săcărin, care au adoptat-o în mod legal, în urma unei proceduri laborioase, greoaie şi îndelungate. Procurorul general a ales să nu respecte această hotărâre a unui instanţe, a ignorat cu bună ştiinţă domnia legii.

2) Familia asistentei maternale reprezintă un surogat legal pentru copiii abandonaţi care nu au familie, nu sunt încă adoptaţi sau nu sunt eligibili pentru adopţie, din varii motive. Procurorul general nu cunoaşte legea în materia adopţiilor.

3) Conform legii, asistenţii maternali au un drept de prioritate asupra copiilor eligibili pentru adopţie, pe care asistenta maternală Mariana Şărămăt l-a avut timp de 6 ani, din momentul în care Sorina a devenit eligibilă pentru adopţie. Cu toate acestea, Mariana Şărămăt a depus mai multe cereri, pe care ulterior le-a retras şi nu a dus niciodată la capăt procedura de obţinere a certificatului de adoptator, iar aceste manevre le-a făcut când minora Sorina era deja în perioada de potrivire cu familia adoptatoare, făcute special în scopul de a întârzia şi bloca, pe cât se poate, procedura de adopţie internaţională.. Este modul în care sistemul îşi bate joc de dreptul la o familie a acestor copii. Procurorul general a ales să ignore corupţia sistemului care ţine copiii prizioneri unor pseudo-familii, care se debarasează de ei la vârsta de 18 ani, neoferindu-le educaţie adecvată, stabilitate pe termen emoţional şi, cel mai important, o adevărată familie. Procurorul general a ales să încalce legea şi hotărârea instanţei (rule of law) întorcându-se împotriva familiei adoptatoare, la presiunea gloatei (mob justice), prin manipulări emoţionale, legate de spaima unui copil manipulat timp de luni de zile, care a fost filmat ilegal şi expus imediat în toată media, fără nicio urmă de preocupare pentru integritatea ei psihică şi fizică, demnitatea fiinţei umane şi dreptul la imagine, conform legilor în vigoare. Procuroarea cea mult atacată şi ostracizată public a avut o foarte mică fereastră de timp pentru a putea interveni într-o situaţie de criză, cu peste 50 de oameni aduşi prin metoda autobuzul la faţa locului şi cu o asistentă maternală şi familia ei cunoscută deja ca fiind ostilă. Minora Sorina, ca orice copil sensibil şi inteligent, a reacţionat conform aşteptărilor celor pe care îi privea ca fiind „ai ei”, oamenii de partea ei, alături de care crescuse şi, care, în mod normal ar fi trebuit să îi dorească binele, nu răul.

4) Faptul că Sorina a trait cu familia asistentei maternale timp de peste 6 ani i-a oferit acesteia prioritate la adopţie, de care a beneficiat, conform legii, însă a declinate prioritatea de două ori şi nu a finalizat adopţia. Procurorul general confundă perioada de timp petrecută cu familia asistentei materiale cu o presupusă stabilitate (de facto inexistentă) cu interesul superior al copilului.

5) Conform legii, interesul superior al copilului presupune dreptul la o familie, care să îi poată oferi o dezvoltare armonioasă, educaţie, sănătate şi să răspundă adecvat tuturor nevoilor copilului. Procurorul general nu cunoaşte legea şi, în consecinţă, decide să iniţieze o serie de acţiuni în instanţă împotriva singurei familii pe care acest copil a avut şansa să o aibă, familia care a adoptat-o, după o serie de blocaje birocratice şi ostilitate fără precedent a asistentei maternale şi a comunităţii, formată în mare parte din asistenţi maternali. Procurorul general crede, în mod fals, că un copil poate şi trebuie crescut „de comunitate”, în comunitate, negându-I acestui copil dreptul de a călători şi a îşi extinde orizontul intellectual şi Geografia minţii. În mod abuziv, procurorul general chiar dispune interzicerea eliberării paşaportului Sorinei Săcărin, încălcându-I şi dreptul fundamental la libera circulaţie. Procurorul general nu cunoaşte standardele europene şi prevederile tratatului European de aderare la Uniunea Europeană.

În final, procurorul general ignoră apelul acestei familii la toate instituţiile statului pentru a fi ajutaţi cu preluarea copilului lor de la o asistentă maternală care o ţinea fără drept timp de 2 luni, dar lansează imediat o serie de dosare penale, ordonanţe preşedinţiale şi investigaţii penale împotriva familiei adoptatoare. În acest moment, după ce timp de 2 ani familia Săcărin a luptat să obţină custodia unui copil abandonat, conform legii, acum luptă ca legea să fie aplicată şi respectată decizia instanţei, fiind obligaţi să lupte, din nou, cu un sistem care îi refuză unui copil dreptul la o familie, solicitând anularea adopţiei şi revizuirea procedurii. Cu ce scop? Reîntoarcerea Sorinei la statutul de copil instituţionalizat, greu adoptabil, traumatizat, făcut port-drapel al luptei pentru nimic, simbol al prostiei naţionale şi răutăţii iremediabile şi al indiferenţei cu care un suflet şi o viaţă sunt distruse de populişti şi oportunişti lipsiţi de orice dimensiune morală sau preocupare reală pentru interesul real al copiilor, care poartă stindardul luptei anticorupţiei tocmai împotriva singurilor oameni care au oferit vreodată ceva acestui copil. Gratis, pe banii lor.

Procurorul general ignoră nişte semne de întrebare majore în situaţia din Baia de Aramă, nu investighează şi alege să declanşeze o vendettă împotriva familiei adoptatoare, pe care speră să o pedepsească exemplar pentru nemernicia de a adopta un copil abandonat, greu adoptabil, invocând prezumţii labile din punct de vedere logic şi juridic că, întrucât mai au doi copii nu se justifică adoptarea unui al treilea sau faptul fetiţa adoptată de familia Şărămăt avea nevoie de un companion cu care s-a obişnuit, deşi Sorina nu a fost adoptată pentru a fi cu adevărat parte din familia Şărămăt. Procurorul general are credinţe şi închipuiri, mai puţin fapte şi dovezi. Unde scrie că ar exista o interdicţie la adoptarea unui copil dacă ai deja alţii? Sau este doar o prezumţie de vrăjitoare de pe vremea inchiziţiei care invocă spiritele rele şi nevoia de rinichi, precum şi conspiraţii globale privind traficul de organe, doar pentru că familia tatălui adoptiv lucrează în domeniul medical şi nu au americanii organe, aveau nevoie să se chinuie să adopte un copil timp de peste 2 ani, pentru a-i scoate rinichiul o dată ajunşi în SUA. Păi dacă sunt oameni cu conexiuni în domeniul medical de ce ar trece prin chinurile birocraţiei şi prostiei româneşti, adevărate furci caudine, pentru organe pe care le pot găsi şi altfel, la nivelul lor, nu, domnule procuror, puţină logică, dacă nu cerem prea mult?

La finalul zilelor, suntem în faţa vizibilă a unei lupte între Bine şi Rău, între amoralitate şi moralitate, între interesul copilului şi interesul colectivităţii constituită în gloată de presiune şi manevre.

Cum este posibil să interzici eliberarea unui paşaport şi plecarea din România pe temeiul unor supoziţii de babe speriate, şi deloc pe fapte şi probe solide, pe baza filmărilor şi protestelor făcute de nişte persoane vădit manipulatoare? Să alegi să crezi narativul celui care nu a respectat legea împotriva celui care a trecut timp de 2 ani prin toate procedurile posibile, îngreunate nejustificat chiar de către cei care trebuiau să le respecte? Şi după ce reuşesc să pună în executare o hotărâre judecătorească cu procurorul, că nu s-a putut cu executorul, procurorul general al României cere revizuirea şi anularea adopţiei, fără să pună măcar sub semnul întrebării nerespectarea legii şi procedurilor legale de către familia asistentei maternale? În ce ţară şi în ce sistem judiciar este posibil aşa ceva, domnule procuror general? Pe baza unor supoziţii şi ştiri false neverificate? În ţara statului paralel creat de Dragnea şi aliaţii săi, multiplicaţi în tot sistemul, în ţara pedepsirii magistraţilor pentru vini închipuite prin crearea unui bici flexibil la argumentele politice, nicidecum la fapte reci şi dovezi concrete. Niciun străin nu va mai avea curajul să adopte un copil din România, după această saga legală şi mediatică, şi niciun magistrat nu va mai avea curaj să preia dosare de abuzuri şi neglijenţă gravă în care se află copii. Însă populiştilor şi oportuniştilor de carieră nu le pasă, indiferenţi şi surzi la detaliile neinteresante pentru impostura lor morală şi profesională, cât timp primesc adulaţia zilei pentru 15 minute, cu speranţa că în fiecare populist zace un erou de mucava, care piere la prima adiere de adevăr.

La finalul zilelor, suntem în faţa vizibilă a unei lupte între Bine şi Rău, între amoralitate şi moralitate, între interesul copilului şi interesul colectivităţii constituită în gloată de presiune şi manevre, între jurnalism onest şi jurnalism „pe surse” cu înscrisuri din dosare, de pe scaun, zero efort, între empatie şi compasiune vs. ură şi orgolii nemăsurate, între profesionişti ai dreptului şi carierişti de un oportunism deşănţat, care duc dincolo de orice limită arivismul şi disperarea după atenţie publică, între standarde legale internaţionale şi interne şi justiţia aservită puterii prin mecanisme SIIJ, menite să distrugă independenţa şi autonomia de decizie a magistraţilor. Aici suntem. În fundătura Europei şi la coada statului de drept, o ţară labilă, ineptă şi amorală, care îşi sacrifică copiii pentru carierele unor populişti, amorali şi incompetenţi, care confecţionează dosare penale pe ştiri false şi părerologii.

Notă: Menţionez că sunt unul dintre avocaţii consultaţi în acest caz, aşadar am avut acces la informaţii şi înscrisuri din dosar, deci vorbesc în cunoştinţă de cauză.