Pe această temă, mass-media nu mai difuzează de multă vreme dezbateri, schimburi de idei pro şi contra, ci, pur şi simplu, mantre: „Fără vot în două tururi nu există democraţie”, “Fără vot în două tururi nu există democraţie”, “Fără vot în două tururi nu există democraţie”.

Aşezaţi-vă comod, închideţi ochii, relaxaţi-vă, inspiraţi adânc şi spuneţi după mine: “Fără vot în două tururi nu există democraţie”, “Fără vot în două tururi nu există democraţie”, “Fără vot în două tururi nu există democraţie”. Repetaţi asta timp de 2-3 luni, zi de zi. Nu-i aşa că acum vă simţiţi integraţi în universul politico-mioritic actual?

Pentru cei care nu vor să se integreze în respectivul univers, rămâne deschisă discuţia privind avantajele/dezavantajele pentru trăitorii în democraţie ale alegerii unei persoane dintr-un singur tur de scrutin sau din două.

Despre alegerile în două tururi de scrutin se afirmă că asigură o mai mare reprezentare a electoratului, întrucât candidatul ales în turul 2 va fi cel care va obţine voturile a cel puţin 50%+1 dintre alegătorii care votează valabil. În cazul alegerilor într-un sigur tur de scrutin, este posibil ca învingătorul să coboare, chiar mult, sub procentul de 50%.

Problema care se pune este ce înseamnă şi dacă există în realitate “reprezentativitatea” celui ales. De regulă, primarii, şi pentru Bucureşti, şi pentru celelalte localităţi din ţară, au fost aleşi în două tururi de scrutin. Ca să fie “reprezentativi”. I-au mai reprezentat ei, însă, dupa ce au fost aleşi, pe cei peste 50% care i-au ales? Părerea mea este că nu. E de ajuns să ne gândim la cum arată în toată ţara, în ultimii 26 de ani, străzile, şoselele, drumurile, sistemul de încălzire, canalizarea, straturile de iarbă, plantaţiile de panseluţe, fântânile cântătoare etc. etc., pentru a ne pune întrebarea dacă şi pe cine reprezintă, cu adevărat, un primar după ce a fost ales cu peste 50% voturi, în două tururi de scrutin.

În realitate, votul este (doar) o modalitate democratică de selecţie a unor persoane dintr-un număr de candidaţi care depăşeşte numărul posturilor disponibile. Nu este şi o modalitate de a-i încărca pe cei votaţi cu o competenţă profesională/managerială pe care nu o aveau în momentul alegerii şi nici o modalitate de a acorda mai multe drepturi unor aleşi, în funcţie de procentele obţinute şi de încadrarea lor, ierarhică, în categorii de genul:

- mai puţin ales, dar ales

- suficient de ales

- foarte ales

- extraordinar de mult ales.   

Cel care este ales prin vot, potrivit regulii şi procentelor stabilite prin lege, este ales şi atât. Fără grade de comparaţie în funcţie de procentul obţinut. Un ales cu 99% voturi nu are mai multe drepturi şi obligaţii prevăzute de lege decât alt ales, cu un procentaj mai redus, deci cu o “reprezentativitate” mai redusă.

Pe de altă parte, votul într-un singur tur ar elimina trocurile murdare dintre partide pentru turul doi. După ce au “palpat” electoratul în turul unu, partidele încep negocierile pentru turul doi. Care numai de interesul alegătorilor şi de căutarea binelui public nu pot fi bănuite. S-a văzut asta din “realizărili” candidaţilor care au câştigat în turul doi, în urma acestor extraordinare şi esenţiale pentru democraţie trocuri politice.

Dacă partidele vor să facă alianţe pentru alegeri, pot să le facă înainte de primul tur. Şi să propună, din prima, candidaţi cu şanse reale, iar nu iepuri în turul unu, pentru procente de negociat “politic” în turul doi.

De asemenea, votul într-un singur tur poate creşte caracterul “util” al votului. Votul unui alegător chiar devine important şi poate crea acea majoritate utilă (chiar sub 50%) care să stabilească un câştigător, fără a mai fi nevoie de o altă majoritate, în turul doi, care să confirme sau să infirme opţiunea iniţială.

Fiind vorba despre un singur tur, care are, deci, rol decisiv, el nu are de ce să afecteze prezenţa la vot. Dimpotrivă, o poate stimula. Cine vrea să se exprime are ocazia, atunci.

Sigur, în funcţie de momentul la care sunt luate în discuţie, variantele de vot într-un singur tur sau în două tururi pot avantaja ori dezavantaja unul sau unele grupări politice. Dar, faptul că, la un moment dat, după calculele pe care le fac, unii politicieni pierd într-un anumit sistem de vot, nu trebuie confundat cu pierderea caracterului democratic al alegerilor.

Disputele cu privire la care sistem de vot, cu unul sau cu două tururi, ar fi mai potrivit într-o anume perioadă şi într-o anumită societate vor mai continua, cu argumente de o parte şi de alta. Dezbaterea liberă, neinhibată a oricărei chestiuni de interes public este specifică unei societăţi democratice. Dar, a identifica votul într-un singur tur cu antidemocraţia este, totuşi, cam mult. Chiar şi pentru Miţa Baston.

P.S. La lipsa de diferenţă valorică dintre candidaţi şi faţă de completul jemanfişism al aleşilor faţă de alegători, care debutează imediat după obţinerea votului, parcă mai echitabilă ar fi desemnarea lor prin tragere la sorţi. La suflantă sau la roata cu bile, cu ocazia unei sesiuni de extrageri pentru “premiile” lunare ANAF. Teoretic, ar dispărea şi coruperea alegătorilor. (E doar o glumă. Desigur, votul este modalitatea prin care poporul îşi exercită, chiar şi iluzoriu, puterea.)

Text de Dan Mihai    

  

Dan Mihai este jurist şi membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki din anul 2001. Domeniile de expertiză: legislaţie penală, transparenţă decizională, acces la informaţiile de interes public, libertate de exprimare.