Cât costă anonimatul în reţea? O bombă mai ieftină

Terorismul creşte nevoia de securitate, dar şi ca serviciile să comunice mai bine. O tema dilematică este cea a identităţii celor ce folosesc cartele pre-paid. Pentru a argumenta nevoia creşterii gradului de monitorizare, premierul Dacian Cioloş a pus sare pe rană: cartelele pre-pay sunt folosite în mod anonim. Deci, zice premierul, să le dăm cu buletinul. O fi bine sau o fi rău?

Încep cu o întrebare delicată.  Nu este cumva,  discriminare faptul că accesarea unei reţele de comunicaţii se face diferit de către abonat şi utilizatorul pre-pay? Adică abonatul îşi declară tot felul de date cu caracter personal (carte de identitate, adresa domiciliu, factură utilităţi etc. ) pentru a avea o relaţie comercială cu furnizorul de comunicaţii, în timp ce utilizatorul pre-pay doar plăteşte cât îi spune furnizorul şi gata,  accesează reţeaua în mod anonim. Este asta sau nu discriminare?

Altă latură a problemei este una financiară. Faptul că se plăteşte mai mult la pre-pay decât la abonament cum trebuie interpretat? Este o compensare financiară a furnizorului pentru faptul că utilizatorul anonim poate accesa reţeaua pentru scurt timp,  în vreme ce abonaţii rămân „lipiţi” de reţea mai mult timp,  ceea ce presupune un venit constant pe un anumit termen? Sau este o cumpărare a anonimităţii,  pe sistemul  „dacă vrei să fii anonim în reţea noi te lăsăm dar plăteşti mai mult”.

O problemă şi mai dificilă este cea a drepturilor omului.  Între drepturile omului intră şi dreptul la anonimat? Nefiind jurist, mi-e greu să lămuresc tema. Dar ea există. „Dreptul la viaţă privată” este tot una cu „dreptul de a fii anonim în reţea”? Dacă întrebi un hacker, va susţine anonimatul. Dacă întrebi un poliţist, ar susţine că viaţa privată nu e tot una cu anonimatul în faţa autorităţilor.

În rest,  constat că ne încăpăţânăm, ca societate, să discutăm subiecte serioase numai după ce mămăliga explodează pe undeva. A trebuit ca premierul să vorbească de cartelele româneşti pre-pay folosite în acte de terorism ca să discutăm iarăşi legea securităţii cibernetice sau Legea datelor cu caracter personal în comunicaţiile electronice. Ştiu, atentatele teroriste din ultima vreme ridică mingea la fileu pentru rediscutarea lor. Dar, nu cumva, prin asta,  autorităţile ne dau un semnal negativ? Adică doar terorismul mai poate crea o întărire a securităţii şi protecţiei personale? Are idee premierul în câte hărţuiri, ameninţări sau alte acte anti-sociale sunt folosite cartele pre-pay? De ce a trebuit să moară oameni ca să ne dăm (în sfârşit) seama că un anonim îşi poate face de cap în reţea?

Ne amintim şi de argumentarea CCR când a fost vorba de pre-pay în trecut? S-a spus că reglementează garanţii suficiente care să protejeze eficient datele personale faţă de riscurile de abuz, accesare şi utilizare ilicită a acestor date. Bun, am înţeles. Dar întreb şi eu ca profanul: protecţia datelor abonaţilor are garanţii suficiente? Adică nu le luăm datele din buletin pentru pre-pay,  ca nu-s în siguranţă.  Dar la abonament sunt în siguranţă?

Care este diferenţa între mine,  abonat (care declar tone de date ca să am abonament mobil) şi anonim (care nu declară nimic) pentru accesul în aceeaşi reţea?

E corect să se plătească mai mult pentru anonimat? Dacă da, atunci vor plăti mai puţin pentru bombele artizanale teroriste.