O prejudecată: ne confruntăm cu un non-subiect. Ca şi cum problema, cât se poate de reală, a statutului familiei, acum şi pe viitor, ar face parte dintr-o listă de teme minore. Mai mult: unii văd în acest exerciţiu democratic exercitarea unei presiuni religioase inacceptabile. Or, cei care votează DA nu o fac dogmatic, ci dintr-un civism care are, într-adevăr, şi o bază antropologică iudeo-creştină. Sunt cetăţeni care nu au luat pe nimeni cu asalt, au adunat semnături şi care, iată, pe căi plebiscitare legitime, se exprimă. A le contesta această libertate, în post-totalitarism, este grav. Foarte grav.

O altă prejudecată: ne rupem de Vest, ceea ce, simetric, înseamnă că ne „afundăm” în Est. Ca şi când ar exista o geopolitică a păcatelor, acceptate şi încurajate într-o parte, interzise şi combătute în cealaltă. Ar fi suspect de simplu, dacă lucrurile ar sta astfel. În plus: dacă Vestul este reductibil la valori şi practici discutabile, atunci de ce ne mai mirăm că Estul apare drept alternativă? Comitem o dublă nedreptate: ignorăm rezistenţa culturală a celor din Vest, care nu vor să fie sclavii corectitudinii politice, şi lupta pentru statul de drept a celor din Est, sătui de regimurile dictatoriale.

O manipulare: boicotul. Pentru că nu ne place partidul de guvernământ care organizează exerciţiul democratic. Se uită cu bună ştiinţă că este vorba despre o problematică traversând toate partidele, că nu ne angajăm într-o luptă de moment, ci investim, la propriu, în viitor. Ceva suspect: cine cheamă la boicot a chemat până de curând la protest. Cum se împacă? Poate fi libertatea de exprimare, prin vot sau protest, o virtute facultativă? La trei decenii de la căderea comunismului, a mai avea astfel de dileme indică o neînţelegere fundamentală a darului libertăţii.

O altă manipulare: relativizarea mediatică. Deja vedem cum vocile contra au primit un generos spaţiu de manifestare, în vreme ce vocile pro sunt fie „flancate” de hermeneuţi interesaţi, fie sunt scoase pur şi simplu din circuit. Politica unei cunoscute reţele de socializare demonstrează: chiar dacă opinia ta rezonează cu a multor altora, este suficient un singur denunţ, neverificat, pentru ca să dispari din fluxul dezbaterilor. Supravieţuitorii cenzurii din Est sunt acum victime ale cenzurii din Vest. O răsturnare de situaţie care ne arată că geografia nu este o referinţă fixă.