Cât de gravă e greşeala domnului Groşan?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu-l cunosc atât de bine pe Ioan Groşan (omul, nu scriitorul) încât să mă pronunţ altfel decât circumstanţial asupra recent deconspiratei sale relaţii cu Securitatea.

I-am citit câteva cărți, ne-am intersectat de vreo două-trei ori pe holurile redacției "Ziua" (pe vremea când defuncta publicație avea reputația unei tribune anticomuniste, nu a unei fițuici de șantaj), iar de la o vreme ne-am reîntâlnit în paginile ziarului "Adevărul". I-am apreciat dintotdeauna verbul șfichiuitor, spiritul deschis și, de ce nu, ironia fină.

Am fost cu atât mai șocat să descopăr, odată cu dvs., că talentatul autor al "Caravanei cinematografice" sau al "Planetei mediocrilor" (ca să citez doar două titluri memorabile) a fost racolat ca turnător în anii '80. Potrivit dezvăluirii colegilor mei, tânărul Groșan a făcut "pactul cu diavolul" în biroul CI-stului de la unitatea unde-și satisfăcea stagiul militar. Interesant, proaspătul informator primea numele de cod "Radu Greceanu", după numele celebrului cronicar muntean care a participat la prima traducere integrală în limba română a Bibliei.

Dacă numai asta ar fi fost "greșeala" dlui Groșan, probabil că știrea s-ar fi răsuflat înainte de-a fi scrisă. Căci doar a semna un angajament de colaborare nu mi se pare o vină capitală în contextul dat. Să ținem totuși cont că trăiam într-o dictatură care avea la dispoziție toate pârghiile pentru a distruge viața unui om ce alegea să refuze a-și "servi patria".

Vreme de patru ani, cât a fost student la Filologia din Cluj, fostul recrut și-a onorat însă "contractul" cu poliția politică a regimului comunist. Din dosarul de la CNSAS rezultă că dl Groșan a furnizat mai multe note informative despre profesorii săi de la facultate. Într-una dintre ele, îl "dădea în gât" pe un conferențiar universitar pe motiv că, în loc să predea filosofie, făcea comentarii dușmănoase despre realitățile epocii. Omul n-a pățit cine știe ce, întrucât era oarecum tolerat, ca membru ilegalist al PCR. Dl Groșan, evident, nu neagă faptul în sine (nici n-ar avea cum, căci e vorba de o declarație olografă!), dar susține că nu-și mai aduce aminte.

Câteva remarci aș avea în legătură cu acest caz. Întâi că, spre cinstea lui, viitorul scriitor a refuzat după terminarea studiilor să mai colaboreze cu Securitatea. Dimpotrivă, a fost unul dintre fondatorii grupului "Ars Amatoria" care, sub acoperirea umorului, îndrăznea să răspândească diverse "șopârle" la adresa regimului.

Apoi, trebuie spus că "păcatul tinereții" nu-i umbrește incontestabila valoare literară și nici meritul de a se fi ridicat, după revoluție, împotriva puterii lui Ion Iliescu. Pe de altă parte, tocmai de aceea dezamăgirea e mai mare. Căci, în calitate de oponent vocal al comunismului, dl Groșan a "uitat", în cei douăzeci de ani, să ne mărturisească episodul racolării.

În sfârșit, înainte de a ne repezi să-i "lapidăm" pe cei care n-au găsit curajul de a se opune dictaturii, voi adăuga regretul că presa se arată mai preocupată să-i pună la "stâlpul infamiei" pe turnătorii cu plata la bucată decât pe securiștii cu normă întreagă. De când n-ați mai citit o anchetă despre „băieții cu ochi albaștri" care populează încă viața noastră politică sau mediul de afaceri? Când ați auzit ultima dată că un fost ofițer de la Secu' e chemat să dea cu subsemnatul pentru abuzurile sale dinainte de '89? Ca să nu mai vorbesc de cei care, ca Ion Iliescu, se aflau în postura nu de a da note informative, ci de a dirija chiar activitatea cooperativei "Ochiul și Timpanul"... Pe ei nu-i întreabă nimeni de sănătate?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite