Care-i problema secuilor cu steagul României?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Steagul României arborat pe faţada Primăriei din Sfântul Gheorghe FOTO Arhivă personală
Steagul României arborat pe faţada Primăriei din Sfântul Gheorghe FOTO Arhivă personală

Când am aflat că un steag adus de veteranii români nu a putut flutura deasupra Primăriei Sfântu Gheorghe, am simţit mânie. Apoi am văzut steaguri româneşti la parterul instituţiei. Şi, mai târziu, BurePişta mi-a povestit cum vede el, ca tânăr intelectual maghiar, povestea steagurilor. E rândul vostru să aflaţi părerea prietenului meu, mai jos. (Sever Ioan Miu)

Text de BurePişta

Am evitat să scriu acest articol chiar de 1 decembrie sau de Ziua Tricolorului din motive evidente, dar acum, că a fost iară „scandal” la Sfântu Gheorghe, nu m-am putut abţine - Dumnezeu să mă ierte! Aşa că propun să lămurim lucrurile un pic, mai jos.

Cică primarul ANTAL Árpád ar fi interzis steagul românesc pe clădirea Primăriei - cel puţin conform unei bune părţi a presei române. Ei, vă pot dovedi cu o poză din acea perioadă că un tricolor românesc flutura deja pe faţada clădirii, aşa cum este prevăzut de lege. Deci interzis nu era steagul, în niciun caz, cum susţinea presa română.

De asemenea, aceşti distinşi domni „jurnalişti” şi „oameni de stat” ca Oprea şi Duşa au concluzionat că steagul a fost desconsiderat şi dezonorat în momentul în care nu li s-a permis veteranilor de război să arboreze încă un steag românesc, de data asta pe turnul Primăriei, cu ocazia aniversării a 71 de ani de la „eliberarea" oraşului de sub „ocupaţia străină".

Ei, presa română uită că respingerea a avut la bază un motiv tehnic (siguranţa clădirii), fiindcă pe turn a fost montat un paratrăsnet care nu poate fi mutat. Poate că nu este cel mai plauzibil motiv, dar nu poate fi acuzat nici de naţionalism pe faţă, practicat de Primăria Clujului (v. cazul Fancsali: autonomie = separatism). Mai mult, răspunsul dat solicitării veteranilor a fost comunicat în scris, în prealabil, deci era o situaţie de conflict evitabilă dacă nu s-ar mai fi insistat arborarea steagului. Nu degeaba există căi legale de a contesta deciziile Primăriei...

Apoi, reacţia naţionalistă n-a lipsit nici pe plan local, în mod surprinzător tocmai de la un politician moderat, cunoscut pentru apropierea româno-maghiară:

„Cum Dumnezeu să nu realizezi că dai realmente o palmă întregii comunităţi româneşti, desconsiderând un simbol esenţial cum este drapelul ţării? Şi asta mai ales când vorbeşti adesea de importanţa drapelului secuiesc pentru comunitatea maghiară?” (Mădălin Guruianu, consilier local PNL, 8 sept. 2015 - v. pagina lui de facebook)

Din contră, tocmai rearborarea steagului românesc ca semn de eliberare a unui oraş majoritar maghiar de sub (re)ocupaţia maghiară mi se pare un gest absurd care desconsideră total sensibilităţile comunităţii locale maghiare, reamintind-o iar „cine e stăpânul" în Secuime şi în Ardeal. Totuşi, mă feresc să spun „o palmă trasă întregii comunităţi maghiare” ca să nu intrăm în polemici naţionaliste. Vă propun mai degrabă un exerciţiu de gândire: cum ar fi dacă Ardealul de Nord ar fi rămas Ungariei, iar ungurii ar sărbători ziua intrării lui Horthy? Credeţi că s-ar bucura cu adevărat cetăţenii maghiari de etnie română?

Nu mă înţelegeţi greşit! Eu nu contest suveranitatea statului român în Secuime, ci contest dominaţia naţiunii române asupra ungurilor/secuilor. Nu-mi place ideea ca unii să fie mai egali decât ceilalţi şi cam asta sugerează impunerea simbolurilor proprii, fără recunoaşterea simbolurilor celeilalte părţi. Or, steagul şi imnul României îi reprezintă doar pe etnicii români, nu şi pe cetăţenii români de altă etnie. La fel şi cu sărbătorile statului român care aparţin exclusiv naţiunii etnice române, iar cea mai relevantă dintre ele comemorează tocmai o zi nefericită pentru unguri (1 decembrie 1918 - Unirea Transilvaniei cu Regatul României).

Bineînţeles, dată fiind natura exclusivistă a naţionalismului etnic, recunosc că nici secuii nu stau mai bine. Steagul secuiesc adoptat de consiliile judeţene şi primării (adică instituţii ale statului, totuşi) nu îi reprezintă pe toţi locuitorii judeţelor/localităţilor. La fel şi cu zilele naţionale ungureşti care nu prea pot fi sărbătorite împreună cu românii pentru că nu îi privesc pe aceştia din urmă. Din păcate, este inevitabilă această stare pentru că greu găseşti simboluri şi sărbători comune ambelor comunităţi naţionale, nu demult încă adversare. Poate 23 decembrie 1989 ar fi un numitor comun pentru toţi cetăţenii români, indiferent de etnie...

În schimb, dacă am trăi în Elveţia (stat naţional de tip civil), n-ar fi nevoie decât de un singur steag pentru că acela îi reprezintă pe toţi cetăţenii ţării, indiferent de limbă, religie, etnie... Or, în condiţiile în care denumirea, limba oficială şi simbolurile ţării noastre îi reprezintă doar pe membrii comunităţii etnice majoritare (română), celelalte comunităţi de pe teritoriul României au nevoie şi ele de dreptul de a afişa propriile simboluri cu care se pot identifica. Cu alte cuvinte, dacă steagul şi denumirea ţării n-ar fi de natură etnică, n-am avea asemenea probleme. În fine, aş zice că simbolurile etnice n-au ce căuta în instituţiile statului, dar atunci ar trebui schimbat şi steagul ţării noastre, ceea ce nu cred că se va întâmpla în curând.

Până atunci, trebuie să aplicăm principiul live and let live şi să ne respectăm reciproc simbolurile, fără a interpreta restrictiv legile în vigoare. Dacă tot trăim într-un stat naţional de tip etnic (statul şi-a însuşit simbolurile şi limba naţiunii majoritare) în care există şi alte comunităţi naţionale numeroase (maghiarii, peste un milion), convieţuirea paşnică presupune şi acceptarea simbolurilor minoritare acolo unde este cazul.

Reiau deci întrebarea din titlu: care-i problema secuilor cu steagul României? O să răspund pe scurt, de data asta: ...că nu îi reprezintă, degeaba sunt şi ei cetăţeni români, iar steagul lor nu este permis nici măcar în regiunea de băştină, a cărei existenţă este la rândul său negată (vezi sloganul „Ţinutul Secuiesc nu există” - n.red.), deşi acolo trăiesc de sute de ani. Consider că loialitatea secuilor trebuie câştigată prin deschidere şi înţelegere, nicidecum prin gesturi naţionaliste ca aniversarea victoriilor lor împotriva celeilalte etnii. Încet-încet, ar fi sănătos să renunţăm la asemenea sărbători şi eroi naţionali deoarece, prin prisma de azi, sunt momente sângeroase, iar autorii lor, criminali. Îmi doresc ca România să devină cândva un stat neutru din punct de vedere etnic şi religios în sensul de a nu mai fi un promotor al tensionării relaţiilor dintre comunităţile etnice, ci să recunoască diversitatea ca pe un potenţial imens de cunoaştere şi dezvoltare socială.

Notă: Opiniile unui redactor nu reprezintă în mod obligatoriu părerea întregii Echipe MaghiaRomânia. Opiniile din acest articol aparţin lui BurePişta, cu excepţia introducerii şi a notelor redacţiei, scrise de Sever. Şi ultimul paragraf, mai jos, e scris tot de  de...

Sever: Imi e foarte greu sa trec de gestul de a refuza niste veterani şi nu sunt încântat că peste 5% parte dintre cetăţenii români nu se regăsesc în steagul naţional. Totuşi, multe din argumentelele de mai sus ale lui BurePişta sunt convingătoare. Ce ar fi dacă am ieşi din logica lui ori-ori (ori vă convine, ori plecaţi) şi am căuta să construim o Românie în care steagurile noastre şi steagurile lor să nu mai fie incompatibile?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite