Capitalismul e de vină!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu poate exista o piaţă liberă controlată guvernamental, după cum un om nu poate fi pe jumătate liber şi pe jumătate sclav.

„Reclama e sufletul comerţului", spuneau bătrânii. Mai nou, oamenii de marketing, pentru a-şi face clienţi diferiţi, recomandă sloganuri agresive, scurte, şocante.

„Karl Marx a avut dreptate. Capitalismul se autodistruge", declara Nouriel Roubini, unul dintre cei care au prevăzut începutul crizei din 2008, pornită în Statele Unite de la înverşunarea cu care politicienii au încurajat creditele ipotecare fără acoperire.

Acum, el, fiind un consultant foarte bine plătit, apelează şi la astfel de formule pentru a-şi promova produsele firmei. Dacă citeşti însă mai departe de fraza aleasă explicabil de către jurnalişti ca titlu, descoperi un analist inteligent al fenomenului globalizării. Nu propovăduieşte sfârşitul capitalismului, dar înţelege că ne îndreptăm către o recesiune mondială de proporţii nemaîntâlnite. Ea se datorează faptului că toate marile forţe economice ale lumii, Statele Unite, dar mai ales Uniunea Europeană, au adoptat măsuri greşite care nu au făcut decât să amplifice furtuna. Nu cu multă vreme în urmă, Roubini recomanda opt măsuri anticriză, dovedind că nu este un anticapitalist, ci că are încredere în forţele pieţei. Face însă greşeala de a considera că statele, aşa cum sunt ele astăzi, sunt încă un rău necesar. Astfel, recomandă ca statele cu economii puternice să amâne măsurile de austeritate în favoarea unor stimuli pe termen scurt. Acest lucru este cu atât mai necesar pe termen mediu şi lung pentru statele periferice. La fel stau lucrurile în ceea ce priveşte mărirea cantităţii de bani aflată în circulaţie pentru deblocarea creditelor. Banca Centrală Europeană ar trebui să anuleze „decizia greşită de majorare a ratei dobânzilor". Cu atât mai mult acest lucru ar trebui făcut de băncile centrale din ţările care au norocul de a nu fi intrat încă în Zona Euro. Inflaţia creşte oricum. Totul este ca ea să fie previzibilă pentru ca planurile de afaceri să poată fi întemeiate. În paralel cu relaxarea politicii monetare şi fiscale în economiile ţărilor emergente, trebuie evident scăzute cheltuielile inutile cu birocraţia şi îndepărtate barierele administrative. În toate acestea, economistul american are dreptate. Nu greşeşte nici atunci când spune că Grecia trebuie să iasă din Zona Euro. Astfel, moneda comună ar putea supravieţui o perioadă. Intervalul ar fi necesar pentru organizarea renunţării la o utopie nesănătoasă. Totuşi, declaraţiile „profetului" pot induce în eroare. Pentru a-şi asigura succesul de public, el manipulează ceea ce marele economist Ludwig von Mises numea mentalitatea anticapitalistă, utilizând în acelaşi timp termeni viciaţi care derutează. Capitalismul, în accepţiunea liberalismului clasic de sorginte anglo-saxonă, înseamnă piaţă liberă lipsită de interferenţe guvernamentale. Statul arbitru, definit de Friedrich Hayek, are drept unic rol să vegheze la respectarea legii, a unei legi simple şi flexibile asigurând libertatea deplină a cetăţeanului.

Pornind de la această definiţie, ceea ce Roubini numeşte capitalism cu greu ar putea fi echivalat pieţei libere. În realitate, sistemul economico-politic actual, valabil nu doar în România, e un „capitalism" dirijat de la centru, o formă insidioasă de socialism intervenţionist, deghizată în liberalism fără a-i respecta valorile. El poartă în sine o contradicţie fundamentală. Nu poate exista o piaţă liberă controlată guvernamental, după cum un om nu poate fi pe jumătate liber şi pe jumătate sclav. Această ciorbă dulce, mixtură imposibilă de capitalism cu socialism, este „calea de mijloc", al treilea drum care permite politicienilor să susţină orice, oricând şi oricum. Unii au teoretizat-o, numind-o „ordo-liberalism" acceptat tacit de mai toate guvernele din ţările democratice şi civilizate. Astfel, transformându-se dintr-o construcţie intelectuală în instrument de influenţare a pieţei, creează ravagii mai nocive decât socialismul însuşi. Mimează libertatea şi conferă o falsă siguranţă actorilor economici. Pentru politicieni are avantajul că eşecul intervenţiilor guvernamentale poate fi atribuit pieţei libere. Astfel, devenim supuşii unui stat reprezentat de birocraţii care se cred deţinătoarele unor adevăruri absolute. Neştiutori, politicienii se bizuie pe afirmaţiile şi susţinerile lor, deşi acestea reprezintă doar punctele de vedere ale grupurilor de interese speciale.Un demnitar susţinea că a stimula economia ar însemna să te tratezi de ficat cu riscul de a muri de inimă. Nu era decât o altă formulă agresivă de marketing care să justifice existenţa unor vajnici luptători de-a pururi împotriva inflaţiei. Nimic mai mult. Ce contează că între timp economia privată moare de inaniţie. Capitalismul e de vină, cel mai bun ţap ispăşitor.

Articolul a fost publicat în ediţia din 7 octombrie 2011 a ziarului „Adevărul".

Dinu Patriciu  este arhitect de profesie şi om de afaceri. Din ianuarie 2009 semnează o rubrică săptămânală în „Adevărul".

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite