Când CIA face filme porno

Cum CIA n-are scrupule în atingerea obiectivului asumat, istoria Agenţiei cunoaşte şi momente de un pitoresc nebun.

Pe lângă culegerea de informaţii, CIA se ocupă şi de acţiunile clandestine, zise şi sub acoperire sau chiar murdare, prin care Administraţia SUA îşi promovează interesele pe planetă. Deşi, de-a lungul timpului, aceste acţiuni, ţinând de competenţa Direcţiei Planuri, au suferit unele modificări, esenţa lor a rămas aceeaşi. A stabilit-o NSC 10/2 (Directiva 10/2 a Consiliului Naţional de Securitate) din 18 iunie 1948: „Prin operaţiuni secrete, prezenta directivă înţelege toate activităţile conduse sau patronate de Guvernul american împotriva statelor sau grupurilor străine ostile sau în sprijinul statelor sau grupurilor prietene SUA, dar care sunt astfel planificate şi executate, încât nicio responsabilitate a Guvernului SUA să nu fie evidentă persoanelor neautorizate şi, dacă sunt descoperite, guvernul SUA să poată declina plauzibil orice responsabilitate pentru ele".

Aşadar, în clipa când Preşedintele SUA conchide, pe baza informaţiilor date de CIA, că un şef de stat a luat-o razna din punctul de vedere al intereselor americane, el devine automat ţinta unor atacuri clandestine ale Agenţiei vizând răsturnarea sa prin lovitură de stat, revoltă spontană sau chiar eliminare fizică. O componentă a unei acţiuni clandestine împotriva unui şef de stat, binecuvântată cu un nume de cod, era şi este reprezentată de compromiterea în ochii propriului popor. Pentru aceasta se pune în mişcare un complex de acţiuni denumite şi psihologice, în realitate, acţiuni de diversiune propagandistică şi manipulare.

Cum CIA n-are scrupule în atingerea obiectivului asumat, istoria Agenţiei cunoaşte şi momente de un pitoresc nebun, ivite din nevoia specialiştilor în operaţiuni psihologice de a inventa ceva. O astfel de acţiune a fost pusă la cale, în 1957, împotriva preşedintelui Sukarno al Indoneziei. În 1957, deşi om al americanilor la început, Sukarno începuse să dea tot mai multe semne că vrea să ducă o politică internaţională pe cont propriu. Se apropiase primejdios de China şi de URSS, acceptase prezenţa comuniştilor în guvern, vorbea tot mai insistent de neocolonialism şi imperialism. Pe lângă clasicele acţiuni clandestine de răsturnare - sprijinirea mişcărilor rebele cu bani şi arme, contactarea unor generali dispuşi să dea o lovitură de stat militară, boicot economic, sabotaje - CIA s-a gândit şi la o operaţiune de discreditare a lui Sukarno.

Preşedintele indonezian era cunoscut pentru excesele sale sexuale. Directoratul Planuri din CIA ştia însă că apetitul sexual al lui Sukarna nu-i deranja pe indonezieni. I-ar fi deranjat dacă preşedintele ar fi fost prezentat ca făcând sex cu o spioană sovietică. Ţinând cont de asta, CIA a pus la cale producerea unui film porno, care să-l arate pe Sukarna în plină activitate cu blonda rusoaică. Angajarea CIA în producţia de filme porno n-a fost deloc uşoară. Trebuia găsit mai întâi un bărbat care să semene cu Sukarno. Candidaţii propuşi de Poliţia din Los Angeles n-au convenit regizorilor Agenţiei. Era nevoie de un actor de culoare, pe deasupra şi chel, ca Sukarno, lucru destul de greu, deoarece la vremea respectivă, în industria porno bărbaţii erau, de regulă, cu păr, ca să pară virili.

Până la urmă s-a confecţionat o mască a feţei lui Sukarno şi s-a trimis Poliţiei din Los Angeles pentru ca o vedetă porno s-o poarte în timpul scenei principale. Cea mai dificilă a fost găsirea unei vedete porno care să treacă drept o agentă sovietică: frumoasă, blondă, inteligentă. Vedetele filmelor porno miroseau de la distanţă a curve. S-a optat până la urmă pentru o tipă vopsită, presupunându-se că, în pat, până şi o agentă K.G.B. pare curvă.

S-a făcut un film fără titlu, care s-a distribuit pe sub mână, în Indonezia, de lucrătorii CIA. Cu toate acestea Sukarno a rămas în funcţie încă 10 ani, până în 1967.